Singurătate: o alegere sau o realitate?

Singurătatea….o problemă pentru majoritatea dintre noi. Întrebare e: alegem să fim singuri sau chiar suntem singuri? Răspunsul e în fiecare dintre noi. Mulţi pentru a fugi de singurătate aleg o cale care ii conduce să cunoască o altă lume, cu altfel de idei, de persoane, de comportamente şi ajung, în final, să se adapteze lumii aceleia. Este oare aceasta soluţia? Să fugim de singurătate refugiindu-ne într-un anturaj cu care nu ne identificăm, să facem lucruri care nu ne definesc şi pe care le vom regreta sau să alegem să ne întoarcem la Domnul? Cel care e necondiţionat e alături de noi, Cel care ne reaminteşte mereu „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).
De multe ori credem că  nu-L vedem pe Dumnezeu în viaţa noastră şi simţim că El ne-a părăsit pentru că noi L-am dezamăgit de multe ori, însă El este mereu alături de noi, ne veghează în fiecare clipă şi ne ţine pe braţul Său. Prin urmare nu suntem niciodată absolut singuri. Singur este cel care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Dumnezeu este un prieten care nu ne părăseşte niciodată, căci „El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta” (Deuteronom 31:8). Când te simţi părăsit de ceilalţi şi crezi că eşti singur, tu, de fapt nu eşti singur, fiindcă stai cu Tatăl Tău şi Tatăl Tău este cu tine.
Doar Dumnezeu este singurul care ne cunoaşte cu adevărat, cine suntem noi de fapt. Nu trebuie să uităm că El este dragoste şi că ne primeşte cu braţele deschise. Stând în rugăciune, în prezenţa Domnului, găsim pacea de care avem nevoie, găsim pe „acel Cineva” care ne iubeşte. Omul poate trăi fără orice şi fără oricine, numai nu fără Dumnezeu. Deci ce preferi să alegi: să fi „singur” cu Dumnezeu sau să fi „singur” în lumea aceasta?

scris de Baltei Andreea Gabriela