De ce te amăgeşti singur?

Oh, de câte ori nu ţi-a spus Dumnezeu că tu nu trebuie să te temi de veşti rele şi că nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la viitor? Dacă ai putea număra, probabil că nu ţi-ar ajunge degetele..şi totuşi,g ăseşti în tine legea aceasta, cum că ai un Dumnezeu dur şi distant. De ce?Nu mai ţii minte când ai fost supărat şi când nimeni,nici măcar cel mai intim prieten nu a putut să-ţi aline durerea? La cine ai apelat atunci? La Dumnezeu….

Dar apoi, când zâmbetul acela radiant ţi-a revenit iar pe buze, tu ce ai făcut? Te-ai amăgit singur…şi L-ai uitat din nou pe Dumnezeu.
Ai crezut că o să-ţi meargă bine şi fără El, aşa că ai apucat-o pe toate căile care ţi-au ieşit în cale. Mai ţii minte prima cale pe care ai apucat-o, atunci când ai crezut că ai doar puţin „ghinion”? Ştiai că nu ai dreptate, dar iarăşi te amăgiseşi singur.

Apoi ai început să o iei pe ocolite.Când vedeai vreun pericol pe cale,te ascundeai ca un iepure speriat.De câte ori nu ai vrut să plângi,dar nu ai făcut-o pentru că ai crezut că numai oamenii proşti plâng.Tu te credeai cel mai tare din parcare,ba chiar erai cunoscut pentru puterea ce o dobândiseşi…prin multă sală şi multe discursuri cu oglinda din baie..
Ştii,ai încercat toate căile din lume şi nici măcar una din ele nu ţi-a stăpânit setea aceea sufletească.Mereu şi mereu erai în căutare după aprobare şi aveai nevoie să fii iubit,dar nici măcar dragostea familiei tale nu a fost decât un picure de apă într-un deşert fierbinte.

Te întrebai ce este în neregulă cu tine,de ce nu poţi să fii nicicum fericit.Deşi în inima ta găsiseşi deja răspunsul,nu vreai să recunoşti….că ai neapărat nevoie de Isus!Că ai nevoie ca Cineva să-ţi panseze toate rănile sufleteşti,că tânjeai să-ţi despovărezi inima în faţa Cuiva,doar că nu ştiai cui.Dar acum ştii!
Şi eşti cel mai fericit om de pe întreg pământul,doar că uneori nu poţi vedea asta.Încă mai sunt momente în care te amăgeşti singur,îţi spui că nimic nu va merge,că ai standarde prea înalte ori că nu va mai fi nimic de lumea asta.Te-ai întrebat vreodată Cine ţi-a dat speranţa aceasta că există ceva mai mult?….Isus,Isus,Isus!
Hai,îţi spun eu,chiar EXISTĂ ceva mai mult!Crede numai,puţin credinciosule!Şi nu îndrăzni să te îndoieşti de asta! 🙂

Scris de Milena Cismașiu