E o mare diferență între a spune ceva și a avea ceva de spus. Isus avea ceva de spus fariseului Simon. Când Domnul are ceva să-ți spună, El merge direct la rădăcina problemei tale. Problema lui Simon era problema mea și a ta. Judecăm pripit, superficial, discriminatoriu. Chiar pe Isus Însuși. Și o facem fără dragoste. Cine iubește mult i s-a iertat mult. Cine iubește mult n-are timp de judecăți ci de exprimarea sentimentelor sale. Este gata de orice sacrificiu pentru cel iubit. Să-I speli picioarele cu lacrimi și să I le ștergi cu părul capului este act de devoțiune. Fariseii nu-l vor înțelege niciodată.
Pentru Simon, Domnul mai are ceva de spus. O spune cu tact dar penetrant. Până în adâncul inimii. Reproșul este necruțător. În casa lui nu găsise nici măcar ospitalitatea minimă datorată noului venit. Găsise doar o inimă care judeca în ascuns. Cu totală lipsă de compasiune pentru păcătos și cu totală lipsă de dragoste pentru cel ce ierta păcătosul. Dar, ferice de el, Domnul mai avea ceva de spus…
Omul care trăia din respectarea principiilor morale era îngrozit de femeia care trăia din călcarea lor. Nu e de mirare că este gata să chestioneze inspirația divină a Celui care-i permitea să-i sărute picioarele. El care slujea altarul, și cucoana care făcea trotuarul. La mijloc Isus. Primește închinarea femeii și respinge judecata sfântocului.
Vorbind despre colegii săi, Isus a avut cuvinte foarte grele de spus. Morminte văruite! Blide murdare pe dinăuntru! Călăuze oarbe! Fățarnici! Hoți care mănâncă casele văduvelor! Nebuni și orbi! Vai de voi! Grele vorbe și necruțătoare… Dar Isus a avut ceva de spus în dreptul lor.
Pe ai Săi i-a încurajat și mângîiat prin cuvintele Lui. Avea ceva de spus pentru ai Lui.
Pentru farisei a avut cuvinte grele de mustrare. Avea ceva de spus împotriva lor.
Pentru Irod n-a avut nimic de spus. Nu avea nimic ca să-i mai spună.
Mă bucură mângîierile și încurajările Lui. Mă doare mustrarea Sa, dar nu mă îngrijorează. Mă mustră pentru că mă iubește.
Mă înspăimântă tăcerea Sa.
Sursa: lascaupetru.wordpress.com
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
@ „Cine iubește mult i s-a iertat mult. Cine iubește mult n-are timp de judecăți ci de exprimarea sentimentelor sale…”
Drama intregii lumi neoprotestante se pare ca este ingropata in citatul de mai sus.
Pentru ca se pare ca avem timp pentru orice, dar nu pentru oricine.
Pentru oricine, dar nu pentru Dumnezeu.
Pentru dumnezeu, dar nu pentru Cel Adevarat.
Pentru dumnezeul din noi.
Prea sarac pentru a fi generos, prea plin de sine, pentru a fi capabil de a se da pe sine pentru un altul.
Prea gelos, pentru a ne permite sa-L vedem pe El.
Cel care s-a jertfit pentru noi, pacatosii.
Si care a plans cu amar pentru noi…
Vom reusi oare, vreodata, sa ne ridicam la inaltimea chemarii care de doua mii de ani strabate infinitul?