ARTICOLUL ZILEIEDITORIALE

Totu-i pă net!

Ciudate vremuri mai trăim…viața e împinsă din ce în ce mai mult în spre banalitate și virtual! Na, eu nu am nimic cu spațiul virtual în sine, sau cu rețelele de socializare, pentru că folosit conform instrucțiunilor de utilizare, netul e o unealtă foarte eficientă pentru sumedenii de activități. Dar am ajuns, zic eu, prea departe! Ne desfășurăm toate emoțiile pe net, ne dezvelim viața pe taraba cumpărătorilor și căutătorilor de senzațional și cancan. Așa am ajuns să citesc dintr-o simplă accesare, despre inimii sfărâmate, lacrimi și muci, iubiri imposibile, trădări în dragoste, nunți transmise live pe net, înmormântări la fel și o grămadă de alte chestiuni care ar fi trebuit să rămână personale și nu de interes general, fraților!

Ne certăm și ne împăcăm pe wall în loc să luăm biletul de autobuz sau să punem cheia în contact și să ne întâlnim la o limonadă bună pentru a soluționa problema; ne lovim semenii și discredităm lucrări și oameni pe bloguri personale, în loc să vorbim personal, constructiv și cu grijă pastorală, din partea unora, să recuperăm nu să nenorocim trestiile frânte; scriem fără milă și cap aruncând litere din generoasa tastatură, despre evenimente la care nu am fost prezenți, emitem generoși soluții la probleme pe care nu le cunoaștem sau nu le înțelegem, ne batem cu pumnul în piepturi goale de spiritualitate falsă și deranjantă murdărind și blamând fără pic de empatie creștină, ne trimitem mesaje onomastice seci și fără nimic personal în ele, în loc să ne trecem pragul măcar cu ocazii de acestea pentru a oferi un zâmbet și o floare reală, nu imagini virtuale fără semnificație; ne consiliem pe net, ne plângem pe net, ne strigăm dragostea pe net…și totul în public, în gura mare, în văzul tuturor…ne anunțăm venirile și plecările (am mai comis și eu din astea, sper că au fost ultimele momente de slăbiciune), vacanțele, etc. Ne îndepărtăm încet, dar sigur, de relații reale, e mai comod să scriem pe wall sau să trimitem off line-uri, de sentimente împărtășite unor apropiați cărora le pasă cu adevărat, nu unor ecrane goale, nu mai ne facem timp de aer și frumosul albastru, totul se întâmplă din păcate, mai nou, pă net!

Uităm să mai trăim LIVE

By Silviu Cornea > www.blidulculinte.blogspot.com

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: