„….şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
Avem probleme in viata de credinta cu iertarea, nu-i asa. De multe ori cand ne greseste un frate, o sora, zicem: „Daca era alcineva, nu fratele meu, el sa-mi zica asa ceva?! ” Si ne framantam de numa numa, cum a putut sa faca asta tocmai fratele nostru?! Sau mai spunem: „L-am iertat dar nu pot uita!”
Ei de aici a inceput totul. Ma tot inrebam de ce nu am pace in moment ce l-am iertat? Am cerut Tatalui sa-mi dezlege misterul si iata ce am descoperit. Avem in fata „pacatosul” si pacatul, (dar sa nu uitam ca toti suntem expusi la aceleasi slabiciuni) cand noi zicem: iert dar nu uit, am iertat pacatul dar pe „pacatos” nu. De fapt ar trebui sa fie invers, sa iertam „pacatosul” si sa amendam pacatul. In spatele fiecarei fapte rele este Diavolul care rangeste satisfacut ca a intinat doua persoane cu murdaria pacatului, pe jicnitor si pe victima acestuia. Noi putea sa-i dejucam planul prin dovada dragostei.
Dar mai este ceva. Atunci cand atacul fratelui meu m-a durut asa de rau si am ripostat, ma intreb, unde este dragostea din 1 Corinteni 13? Dragostea mea trebuie sa fie atat de mare incat toti fratii sa ma supere in aceasi zi si pe mine sa nu ma afecteze. Daca nu, problema este la mine, eu traiesc in nedragoste. Eul nostru a fost atins iar el fiind mai mare ca si DRAGOSTEA raspunde potrivit specificului lui. Am citit undeva ca eul nostru trebuie sa fie ca un vierme nu ca un sarpe. Stim cum riposteaza sarpele cand este atins. Dar viermele? Il poti stivi si nu se opune. Eul atrage dupa sine autocompatimire, când mi-e milă de mine, cred că mă protejez şi că fac bine sufletului meu, neiertand sau iertam dar nu uitam, este autocompatimire. Eu consider autocompatimirea – lasitate.
Iertarea trebuie sa fie totala daca vrem sa fim iertati la randul nostru, sa nu uitam rugaciunea „Tatal nostru”.
De multe ori vrasmasul vine asa de fin ca nici nu ne dam seama ca ne-a intepat, vine la gandirea noastra. Privim si judecam fara sa realizam ca in mintea noastra am ridicat o bariera intre noi si persoana respectiva si asta ne rapeste pacea. Nu stim de ce nu putem relationa cu el/ea si cautam tot felul de acuze la adresa lui/ei cand de fapt noi deja i-am pus eticheta: „N-are intelepciune” _de exemplu. Si aici trebuie sa fim foarte atenti si sa ne analizam pe noi insine si sa cerem lui Dumnezeu sa ne descopere unde este ridicat zidul.
Poate multi dintre cititori stiu deja aceste lucruri, si asa ar fi corect, dar am tinut sa-l demasc pe „Uzurpator” sa-l fac nitel sa-si franga ghiarele 🙂
Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. Matei 18:21-22
Articol scris de Pavel Valeria
Pentru a citi marturii scrise de Pavel Valeria CLICK AICI
--
--
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
„Iert dar nu uit” este bine, normal și biblic.
[1] Cât timp ai creier în cap nu ai cum să uiți – așa suntem construiți.
[2] Nu găsești nicăieri în Biblie că a ierta înseamnă să-ți speli creierul
[3] Dacă îți trădezi spre exemplu partenerul – nu te aștepta ca să te ierte și să aibă aceea încredere în tine – te iartă dar încrederea se câștigă în timp
Andrei, nu va dau dreptate. Poate nu este bine inteleasa expresia: „Te iert dar nu te uit – ce ai facut- adaug eu.
Ziceti ca este biblica. Va rog sa-mi dati referinta biblica pentru ca eu am fost invatata ca trebuie sa iert din toata inima si daca nu pot uita ce mi s-a facut atunci eu consider ca nu este o iertare din toata inima.
Anderi depinde cu ce intentie nu uiti si nu cred ca este conform scripturilor.
Nu trebuie neaparat sters din memorie ci pur si simplu pus in cutiuta uitarii 🙂
Cat despre iertare si incredere sunt total doua lucruri diferite. Este riscul pe care si-l asuma cel care greseste iar victima nu poate acorda aceea incredere daca nu iarta si mai ales daca nu uita.
Efeseni4.32,,Dimpotriva,fiti buni unii cu altii,milosi ,si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.,,Cum ne-a iertat Dumnezeu pe noi?El a aruncat pacatele noastre in marea uitarii si nu-si mai aduce niciodata aminte de ele.Nici noi nu trebuie sa ne mai aducem aminte de greselile altora in dreptul nostru.Trebuie sa ne asemanam cu Hristos,trebuie sa iertam,sa iubim ,sa lasam roada Duhului Sfant sa fie cultivata in viata noastra.El ingaduie incercari in viata noastra,evenimente si imprejurari ,adversitati,care ne modeleaza,ne transforma,ne ajuta sa devenim ceea ce are Dumnezeu in plan pentru fiecare din noi.
Cuvantul „a uita” in DEX are mai multe forme de inteles si este posibil ca fiecare sa avem forma noastra de a interpreta acest cuvant, dar care este forma reala a cuvantului „Iertare” tradus din greaca?! Cine ne poate spune?
Dintr-o sursa sigura am aflat ca, in unele contexte cuvantul „a ierta” tradus din linba greaca este „a arunca” Deci nu numai ca nu este biblica expresia „Iert dar nu uit” ci nici macar nu este crestinesc. Cand arunci ceva nu mai culegi acel ceva din gunoi, nu Andrei?!
Dumnezeu a aruncat pacatele noastre in marea uitarii si a pus o pancarda pe care scria:,,pescuitul interzis,,Dar noi,oamenii inca mai pescuim si ne mai aducem aminte de ele.
Si Dumnezeu ne cere sa facem la fel, sa aruncam si noi in marea uitarii tot ce ne-a gresit fratele nostru. Doamne ajuta-ne. Amin.
Expresia”iert dar nu uit”nici nu ar trebui folosita intre copii lui Dumnezeu,ci mai degraba ar trebui spus „iert si uit”,pentru ca atunci cand ierti, ai dragoste fata de acea persoana caci dragostea acopera totul(1Corinteni 13:7,si Proverbe 17:9).Eu va intreb daca porunca Domnului pentru noi e sa iti iubesti aproapele ca pe tine insusti,atunci cum poti iubi daca nu ierti si uiti?Sunt de acord cu soara Valeria pentru ca atunci cand ierti trebuie sa si uiti,asa poti sa te verifici daca iertarea a avut loc cu adevarat si daca e din toata inima.Spun asta din propria experienta,deci se poate ierta si uita dar iti trebuie o doza mare de dragoste.Doamne ajuta-ne s-o avem si sa o stim cum sa o folosim.
Da Tabita, asa este. Este foarte dureros sa vedem ca nu toti gandesc asa.
Domnul sa dea lumina si intelepciune.
As vrea sa-mi arati concret versetul din biblie unde se spune „Dumnezeu arunca pacatele in marea uitarii”, evident daca exista asa verset.
sau cel putin de unde ati luat expresia asta „marea uitarii”?
-,,A uita„ are aici sensul de ,,a acoperi`(1 Cor 13:7)..a ,,face uitat„ un eveniment prin suportarea consecintei (a ,pagubei`- 1Cor 6:7-(p2)–// { A uita EXISTENTA evenimentului e imposibil si….riscant ! (,,Cine-si uita trecutul, risca sa-l retraiasca !…) amin !
Doi calugari se aflau in fata unui rau pe care trebuia sa-l traverseze nu era nici pod si nici barcaau cautat sa vada pe unde apa este mai putin adanca si voiau sa-l traverseze in fata lor apare o fata intr-o tinuta asa cum se poarta in zilele noastre(adica mai sumara) si-i roaga sa treaca si pe ea raul. Unul din cei doi calugari o ia in spate si trec toti trei apa, ajunsi pe mal, calugarul o lasa jos din spate pe fata, si-si continua drumul alaturi de” fratele” sau. Dupa vreo ora celalalt il intreaba:Cum ai putut sa pui pe dezbracata aia in spatele tau si sa te compromiti astfel?Celalalt mirat ii raspunde: Eu am lasat-o din spate acum o ora, dar tu de ce o mai porti si acum!!!??? Daca iertam si nu uitam riscam sa caram gresalele altora in spatele noastre tot restul vietii. Si credeti-ma cel mai greu de carat in spate sunt lucrurile cere nu ne sint de nici un folos. Dumnezeu nu ne va judeca de cat de mult am suferit noi(oricum stie) ci ne va judeca dupa atitudinea noastra vizavi de suferinta .