Predica Naturii

Stând de vorbă cu giganţii pădurii înconjurătoare,i-am întrebat despre designul lor arhitectural….cum de nu se clatină şi nu cad la pământ în vremuri în care nimic nu mai este statornic ?___şi ei mi-au răspuns :

-”Şi Babelul s-a dorit a fi un gigant pe pământ însă mândria lui l-a doborât şi a pierit de sub soare; Dar noi,…când suflarea Preasfântului Arhitect adie deasupra noastră, ne plecăm smeriţi coroana si privindu-ne cu umilinţă recunoaştem că suntem aşa de mici..!”
Undeva mai încolo, pe-o creangă ,am zărit o rândunică –era aşa de fericită–….şi am întrebat-o: -Tu de ce cânţi ne-ncetat ? Ce motive ţi s-au dat să uiţi de îngrijorare ?
“-Eu ? cip-cirip !!! Pe mine şi pe surorile mele tocmai ne-a săturat Stăpânul tău şi ne-a promis că ne va asigura hrana şi pentru mai târziu si pentru zilele ce vor urma; eu nu mă-ngrijorez şi-L laud pentru că El se-ngrijeste de mine. “

Dau să ridic mâna spre rândunica gingaşă si simt ace care îmi zgârie cu patos ţesutul cutanat perturbând astfel dialogul plăcut cu fiinţa aceea lipsită de grijuri ; …era o floare de neghină care-mi zâmbea prefăcut arătându-şi colţii spinoşi; dorea şi ea să primească atenţia mea şi fără să o-ntreb îmi spuse ironic :

-”Ce folos de toate-acestea ? toate sunt deşertăciune şi îmi place când suspină sub robia stricăciunii ; eu sunt semnul blestemului de la-nceputuri şi sunt aici să vă amintesc de asta .”
….şi cu rânjetu-i sarcastic îşi încheie mesajul ce-nţepă încă odata memoria
necuvântătoarelor .

-”Hei ! hei muritorule ! sunt aici jos ! ” se-auzi o voce chemându-mă de undevaaa…de primprejur; m-am întors căutând în jos printre frunzele jucăuşe şi castanele pătate şi văzui că se-ncurcase în ţesătura pantalonului meu o încrengătură de spini ce dorea să-şi spună şi ea menirea .

-”Ţie chiar nu îţi văd rostul !”…mă răstii-i cu voce aspră…”Tu eşti soră cu neghina___şi tu eşti un ‘spine-n coastă’ ! “

-”Eu….” , îmi zise creanga frântă de tonalitatea-mi acră , “…nu înţep pe nimeni ca să-i spun că-i sub pedeapsă ; eu la toţi vreau să comunic un mesaj scurt de speranţă :
oridecâteori creatura se va-nţepa-n acele mele doresc să-şi amintească de fruntea sfâşiată a Mielului care- a adus nădejdea slobozeniei de sub puterea blestemului. “

-Ai dreptate, iartă-mă ,căci te-am judecat nedrept !……si curând fiori de teamă-mi

-Dar tu,vânt ce sufli fioros, ce mesaj aduci pământului hidos ?

-“Eu ? …vestesc îngrijorare căci se-apropie Finalul Mare; eu aduc urgii pentru omenirea care l-a sfidat pe Creator săvârşind orgii sub soare. “

…şi privind la orizont am zărit că după vânt vine lanţ de nori giganţi negri de supărare spre pământul în stricare; după ei şi printre ei, linii argintii străpung cerul aruncând săgeţi crunte spre Pământ ; vânt şi vifor şi talazuri se dezlănţuiesc deodată ; duhuri,parcă de niciunde, vin s-atace omenirea ,cerul văd cum se ascunde ,văd cum ne-a venit pieirea; omenirea îmbuibată blastămă ,înjură, ţipă,fac mătănii şi se-nchină “zeilor ce se oftică”; preoţii rătăcitori îşi văd turma disperată,…e târziu,dar recunosc că-s pe calea eronată .

Toate-n jur mărturisesc pe Dumnezeul Creator, numai OMUL L-a sfidat,L-a uitat şi L-a trădat …OMUL căruia i-A dat rang de fiu de Împărat .

Vai de noi ! tină uscată de-a Lui Mână prelucrată . Vai de noi ! căci vine ziua când vom fi pisaţi cu piua ! Vine ziua separării caprelor de turma celor ce-au slujit cu pasiune şi dragoste ,nu pentru renume, ci spre slava Tatălui,Fiului şi-a Duhului.

Editorial scris de Estela C.Manea…© www.crestintotal.ro

Citeste mai multe editoriale de Estela, Te astept in fiecare Duminica

Crestin Total recomanda :

Kerigma.ro www.liferomania.ro www.nouasperanta.ro www.faclia.ro www.carti-duhovnicesti.ro www.sufletsilumina.ro