MARTURII

Marturie – Stoica Emanuela

Ma numesc Stoica Emanuela sunt din Hunedoara si as dori sa va spun despre modul cum a lucrat Dumnezeu in viata mea. In anul 1988 parintii mei s au intors la Dumnezeu si in casa lor se adunau fratii la rugaciune. Ei ne rugau sa stam si noi la rugaciune, dar noi refuzam. Totusi la insistentele mamei mele am ramas si eu  doar ca sa ii fac placere. Atunci Duhul Sfant m-a cercetat si am inceput sa citesc Biblia. Am inceput sa inteleg ca voia Lui Dumnezeu este sa ma intorc la EL si sa Ii slujesc numai Lui. Ii spuneam sotului meu Gicu, ca ar trebui sa ne intoarcem la Dumnezeu, dar el nici nu voia sa auda de pocainta. In vara anului 1989 sau ivit 2 posturi de sergent major la peninteciarul din Barcea, o localitate langa Hunedoara. Erau posturi pentru femei. Am sustinut interviul dupa care mi am depus dosarul spre angajare.Erau verificate toate rudele de gradul 1 din toata tara. Nu era permis sa ai pocaiti in familie. Totusi am aranjat cu ofiterul de cadre sa nu scrie despre parintii mei ca sunt pocaiti. Asteptam cu nerabdare sa mi vina angajarea cand Domnul mi-a vorbit Iata fiica daca vei merge in locul acela vei pierde tot, dar daca te vei hotara sa te intorci la Mine voi lucra si la inima sotului tau si iti voi da binecuntare dupa binecuvantare. In luna noiembrie a venit la mine la serviciu ofiterul de cadre cu ordinul de prezentare la serviciu de la Directia Generala a Penitenciarelor. Atunci,  ii multumesc lui Dumnezeu ca El m-a ajutat sa aleg sa ascult de El. Desi as fi avut salariul de 3 ori mai mare decat unde lucram aveam o uniforma de serviciu si multe alte beneficii, am refuzat acel post spunandu le ca vreau sa ma pocaiesc. Au incercat sa ma convinga sa ma las de aceasta erezie , dar eu am ramas neclintita in hotararea mea. Si Dumnezeu a implinit ce a promis cu sotul meu. In luna iunie a anului 1990 intram amandoi in apa botezului. Nu pot descrie in cuvinte bucuria si pacea care ne umplea inimile. Eram o familie fericita. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu 3 copii minunati. Toate lucrurile mergeau pe un fagas normal cand urma sa trecem printr-un greu examen al credintei. In 13 martie 2003 un frate din biserica i-a spus sotului meu ca a avut un vis in care se arata ca va avea un accident foarte grav. Adoua zi era la serviciu la otelaria electrica in cadrul Combinatului de la Hunedoara. In oala cu otel topit la peste 1500 de grade a avut loc o explozie puternica si otelul s-a imprastiat in toata hala. Acolo se afla sotul meu impreuna cu un coleg. A simtit mii de ace de otel fierbinte pe tot corpul si a luat foc. A inceput sa-si piarda cunstinta cand 2 MAINI PUTERNICE L-AU ridicat de jos. Au fost transportati impreuna cu colegul sau la spitalul judetean Deva. Eram ingrozita de vestea ce m-a lovit ca un traznet. La spital m-au lasat doar pana in cadrul usii sa-l vad, dar eu am zis dar sotul meu nu este aici. Atunci i-am auzit vocea zicand Ema eu sunt.  Era de nerecunoscut. tot umflat si negru, mainile si picioarele umflate si bandajate, fata arsa si umflata. Am inceput sa tip si asistentele m-au scos afara din salon. Nu voiau sa imi dea relatii despre starea in care se afla pentru ca ele stiau ca din punct de vedere omenesc nu mai avea sanse de viata. A doua zi am stat de vorba cu dr. Badea si a spus ca nu mai are sanse de viata, cu mai multe pentru colegul sau. Am plans inaintea Domnului si am zis De ce Doamne de ce ii asa Tu stii umblarea lui ,,caile lui, ravna lui pentru lucrarea Tastii ca era trup si suflet pentru Tine. De ce ii asa? Atunci am auzit un glas „Vei vedea ca cel la care medicul i-a dat sanse, va muri dar cel la care nu i-a dat sanse , va trai pentru ca sunt Dumnezeu. Cand mi-am dat seama de realitatea situatiei am simtit ca cerul intreg se prabusteste peste mine si intr-o clipa am vazut naruindu-se toate planurile si sperantele noastre de viitor. A suferit foarte mult. Toata carnea arsa ii era curatata cu o penseta si o foarfeca, iar a doua zi le smulgea cu tot cu carne. Tipa si-L ruga pe Dumnezeu sa nu-l lase sa si piarda mintile de atata durere. Dar eu continuam sa ma incred in Dumnezeu. Fratii posteau si se rugau pentru el. Dumnezeu sa le rasplateasca. Mergeam acasa la Hunedoara ca sa ii fac de mancare si ma intorceam la spital. Cu copiii stateau parintii mei. Il ingrijeam ca pe un copil. Era imobilizat la pat, il spalam, il intorceam de pe o parte pe alta, ii dadeam sa manance. De aceea Dumnezeu a zis. Nu este bine ca omul sa fie singur. Am sa ii fac un ajutor potrivit. Si a creeat femeia, ca sa fie  alaturi de el cand este neputincios sau bolnav, sa simta impreuna cu el, sa-l incurajeze si sa-l sprijineasca.
Dar sa nu faca asta din compasiune, ci din dragoste. Eu personal cunoscandu-mi limitele si slabiciunile ma miram de puterea carea am experimentat-o in acel timp, de pacea si curajul pe care Dumnezeu le-a pus in mine. Am experimentat puterea rugaciunii, bucuria si pacea in mijlocul furtunii, am invatat sa am mai multa rabdare si sa nu-mi pierd nadejdea chiar in cele mai ingrozitoare momente din viata mea.
L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod personal ca pe Dumnezeu care vindeca, care da viata, care poarta de grija, caruia ii pasa de noi. Daca va aflati in incercare nu va pierdeti credinta si nici nadejdea, caci El este acolo si Lui ii pasa de fiecare dintre noi. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Cititor, ai si tu o marturie? astept sa o trimiti la adresa de email: crestintotal@yahoo.com

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

12 Comments

  1. Ea o duminica dupamiaza in Biserica Penticostala Micalaca din Arad…o duminica dupamasa ce credeam ca o sa fie ca toate celelalte…la amvon alaturi de pastor avea sa fie un frate…necunoscut mie pana atunci…care parea sa mearga schiopatand, dar avea o privire atat de calda si o veselie pe chip de nedescris!!! Era chiar sotul Dvs sora Emanuela, care avea sa-si spuna marturia, ce pe care Dvs ati postat-o aici…si bine ati facut!!! Ascultam marturia si plangeam…plangeam de bucurie ca Dumnezeu vindeca si vad cu ochii mei minunea!!! Nu am sa uit niciodata chipul fratelui…si chiar la 1 saptamana aveam sa aflu ca a fost plecat in Italia intr-o biserica unde si-a spus marturia, iar oameni de acolo au fost cercetati de Duhul Domnului.

    SA NU TACEM NICIODATA CAND DUMNEZEU FACE O MINUNE IN VIATA NOASTRA!!! EL E ACELASI DUMNEZEU AL MINUNILOR SI AL VINDECARILOR!!! UNDE PUNE EL MANA, NICIODATA NU VA MAI FI DURERE!!!

    Draga famile Stoica, fiti mereu o marturie vie si lumini pentru toti oamenii!!! Ma bucur atat de mult ca am putut citi aceasta marturie aici…si mi-ar placea sa tin legatura cu Dvs si sa stiu cum Dumnezeu lucreaza si in prezent!!! FITI BINECUVANTATI CU TOTII!!!!

  2. Buna la totii ,eu sunt Ana sunt in anglia ,vreau sa zic ca doamna Emanuela a avut o forza si o credinta foarte mare in dumnezeu,vreau sa zic ca am avut un copil in dec 2008 si sa nascut cu proble la picioruse ,avea laba piciorului stramba dar pt asta am facut 3 luni de zile in ghibs piciosrusele la 3 luni o mica operatie si dupaia niste sandalute speciale cu un fier prinse una de alta ,dar am avut mereu vocea lui dumnezeu langa mine zicandumi ,,totul o sa fie ok ,, si asta a fost singurur lucru pt care nu am intrat in vreo depresie ,in afara faptului ca nu am avut nici mama si nici tata langa mine in momentul acela dar avandul pe dumnezeu langa mine a decurs totul bine fara probleme ,si in ziua de azi bebe al meu e sanatos merge fara probleme si se bucura de viatza si pt asta multumesc lui dumnezeu pt toata forza si credinta ca e totul bine Amin.

  3. Sora draga Ilas Ana Ionela….Dumnezeu e tot ce ai nevoie…cand e durerea mare si problemele lovesc in viata ta…EL intinde mana si da eliberare!!!

    Sa ai tarie in continuare pe cale si Dumnezeu sa te ajute sa cresti copilasul spre slava Lui si sa fie o marturie cand va fi mare!! Multa pace si salutari sfinte de la Arad!!!

  4. Domnul sa va binecuvinteze frate Stoica Gicu,va asteptam sa mai veniti la torino,multa pace si binecuvantari de la DOMNUL ISUS

  5. Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase care imi dau mai multa indrazneala sa spun si altora despre minunile lui Dumnezeu.Sora Ilas Ionela slavit sa fie Domnul pentru ca fiul dumneavoastra e bine!Si eu am avut multe experiente cu Dumnezeu,dar imi trebuia prea mult ca sa le scriu pe toate.Si mie Duhul Sfant imi spunea intr-una Dar va fi bine!DOMNUL SA VA BINECUVATEZE PE TOTI!

  6. Pace Sora Ema. Cautam de mult pe net despre Minunea Lui D’zeu care a facut-o in familia D’voastra…. Cand a-ti fost la noi la biserica in italia(Verona,Nogara) si a-ti slujit D’lui eram si eu prezenta….am inregistrat marturia sotului D’voastra.. Si poeziile care le-ati recitat… Totul a fost calauzit de puterea Duhului. De multe ori imi pun si ascult ultima poezie care a-ti recitat,(CASA NOASTRA) De multe ori imi curg lacrimile pe obraz cand ma gandesc cat de crunta ar fi despartirea de parinti frati..etc.. Si atunci ma pun pe genunchi si ii multumesc D’lui pt familia cu care ma binecuvantat..si ma rog ca Dl sa binecuvante orice familie de pe Planeta Pamant. Sa lase Pace si Binecuvantare.. Dl Isus sa va binecuvanteze in Continuare.. Multa pace.. Simona..

  7. Domnul sa va Binecuvânteze si sa va întărească, ca de asa copii are Dumnezeu nevoie sa fiți mărturie și pentru alți!
    Ma cercetat mult mărturia voastră.
    Har si Pace de la Domnul Isus!
    Cu drag lucio.

  8. cred ca l-am cunoscut si eu pe accet frate acum vreo 2 ani la biserica la brescia italia.ma cutremurat atunci si acum aceasta marturie.slavit fie Domnu pt bunatatea lui cea mare…

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: