Rugăciunea nu este un monolog unde o persoană vorbeste tot timpul, ori un ritual unde trebuie să spunem lucrurile în ordine, ori o sarcină de care să scăpăm repede ca spălatul pe dinti dinainte de ulcare. Isus respinge acest fel de îndeplinire bazată pe întelegerea rugăciunii: “…intră în odăta ta, încuie-tii usa si roagă-te Tatălui tău, care ste în ascuns; si Tatăl tău, care vede în ascuns, îti va răsplăti.” (Matei 6:6).
Pentru multi, rugăciunea are prea putin de-a face cu realitătile vietii. tratează rugăciunea ca pe un imn la jocurile sportive, îl cântă la deschidere pentru atmosferă, dar cuvintele nu îi pătrund si nu simt nimic in ce se întâmplă pe teren. Altii tratează rugăciunea doar în cazuri de nevoi mari. Se roagă mult.
Pavel scrie „Rugatii-vă neîncetat!” Asta nu sună ca si ceva ce faci o dată ntr-un timp, ori o izbucnire care tâsneste în timpul unei crize. Încearcă
să înlocuiesti cuvântul rugăciune cu respiratie: „Respiră neîncetat!” Nu e idee bună? Noi nu respirăm doar atunci când simtim s-o facem.
articol scris de CRISS Filip
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Cum ai putea sti ce vrea cel de langa tine daca nu vorbesti cu el?
Cum ar putea Dumnezeu sa ne vorbeasca daca noi numai zicem ce avem de spus si ne intoarcem la ale noastre?
Cum am putea trai fara dialog, fara sa vorbim, fara sa spunem ce dorim?
Deci cum am putea trai fara rugaciune?
Si ce este frumos este ca ori de cate ori ne vom ridica glasul/gandul spre Dumnezeu, el este acolo, nu pleaca nicaieri, ma asculta.