Interviu cu Liviu Deac

“Artistii crestini sunt, in primul rand crestini, si apoi artisti!”

Cand stai de vorba cu Liviu, nu poti sa nu fii realmente impresionat de modestia care-l caracterizeaza. Este genul de om pe care ti-l faci prieten in primele cinci minute de cand l-ai cunoscut. Compozitor, textier, vocalist, poliinstrumentist, Liviu si-a petrecut o buna parte din viata pe scena, in studiouri si in salile de repetitii. Cu toate astea, cel putin la prima vedere, el pare un om obisnuit, extrem de echilibrat si fara a poseda ceva din aerul unei vedete. O discutie cu el, decurgand intr-un mod natural, ca intre prieteni, e o adevarata placere.

Chris: Liviu, intre anii 1992 – 1997 ai fost chitarist al formatiei CRISTIA, formatie care a inregistrat un album demo si a avut concerte in tara despre care, la vremea aceea, s-a vorbit mult. Cand tota lumea se astepta sa deveniti un varf de lance in muzica cu mesaj crestin din Romania, CRISTIA s-a destramat. Te-am regasit apoi slujind ca lider de lauda si inchinare intr-o biserica din Cluj. In 1998 – 1999 devii membru in trupa One (chitara-bass), dar din nou, cu toate ca trupa “beneficiaza” de muzicieni foarte talentati si cu experienta, in scurt timp se destrama. In sfarsit, in aceeasi perioada, apare albumul tau “Camara cu cantece” care marcheaza debutul carierei tale de cantautor. Ai absolvit Conservatorul. Ai cantat o vreme cu Filarmonica de Stat Sibiu. Mai tarziu ai obtinut catedra si astazi esti profesor de muzica de camera la Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca,  unde ti-ai dat si doctoratul. Totusi, dragostea ta fata de muzica crestina contemporana nu te-a tinut departe de scena, astfel incat astazi faci parte din trupa Vertical, cu care ai sustinut, in ultimii ani, o serie de concerte si ai inregistrat un album “Dincolo de cuvinte”. Spune-ne, Liviu, cum a fost drumul pana aici?

Liviu: A fost super. Un drum pe cat de dificil pe atat de frumos si cu siguranta necesar. Am inceput sa cant la 15 ani impreuna cu trei dintre prietenii mei bistriteni Oli, Remus si Aulus. Alcatuiseram un grup care mai tarziu s-a numit Emanuel B. Eu cantam la bass. Formatia Emanuel B a activat cam trei ani. In acest timp am cantat la multe evenimente, am aparut la doua editii ale festivalului “Cristia” si am inregistrat albumul: “Ce este omul”. Dupa ce toti membrii trupei au devenit studenti in diferite orase, activitatea grupului Emanuel B a incetat. Eu, fiind la Cluj, am continuat sa cant la bass in formatia Mesaj care pe atunci avea componenta: Ionel Bonta – chitara, Anca Ciora – clape, Lili Copaceanu – voce, Cristian Tranca – tobe. In 1993 se naste trupa CRISTIA unde eu cantam la chitara.  Impreuna cu aceasta formatie am progresat foarte mult din punct de vedere tehnic. Aveam cateva ore de studiu individual zilnic, plus repetitii cu toata trupa de trei – patru ori pe saptamana. In aceasta formatie am inceput sa compun primele piese. Impreuna cu Cristi Tranca – tobe, Radu Negreanu – voce, Radu Serban – clape si Florin Nistor – bass,  am inregistrat demo-ul formatiei care continea doua piese in limba engleza. Din pacate trupa “Cristia” s-a desfiintat in primavara lui 1997. M-am implicat apoi in alte proiecte: am realizat propriul albumul “Camara cu cantece”, am colaborat cu tupa One, am cantat in trupa Fragil, am colaborat cu Liviu Bocaneala, am produs impreuna cu  Patriciu Pop albumul “Ferestre spre cer”, am colaborat cu artisti din muzica laica printre care Adrian Berinde, Razvan Krivach, trupa Verde, trupa Puzzle, trupa Musix, formatia Transilvania Brass. Dar cel mai longeviv proiect si cel mai aproape de inima mea este tot in muzica crestina si anume, trupa Vertical. Aceasta formatie are in componenta instrumentisti exceptionali: Patriciu Pop – clape si voce, Zoly Jambor – chitara si Marius Popa – tobe. La o intrebare atat de scurta am dat un raspuns atat de lung. Dar drumul pana aici inseamna pentru mine aproape 21 de ani de studiu, de reusite si esecuri, de vise cu ochii deschisi si de trairi intense. Spun ca acest drum a fost necesar din cauza relatiilor pe care le-am avut si a experientelor care m-au maturizat.

Chris: Asa cum spuneam, la un moment dat ai lansat un album de cantautor “Camara cu cantece”. Ai crezut atunci ca printr-o activitate solo ti-ai gasit, in sfarsit, identitatea artistica?

Liviu: Sincer, nu mi-am dorit o activitate solo. In urma desfiintarii grupului CRISTIA, ma gandeam sa renunt la genul acesta de muzica. Oricum, doream sa cant intr-o orchestra simfonica dat fiind faptul ca am absolvit Academia de Muzica. De fapt am si cantat in orchestra Filarmonicii din Sibiu. Albumul „Camara cu cantece” a fost doar o incercare timida, iar aceasta se datoreaza în mare parte prietenilor mei care, cunoscand piesele, m-au incurajat sa le inregistrez. Pana si titlul albumului ii apartine lui Calin Valean. Despre o activitate solo pot vorbi foarte putin. Cele aproximativ 20 de concerte in care am prezentat albumul sunt prea putine pentru a putea vorbi de o „cariera” de cantautor. Cat despre identitatea artistica, eu sunt instrumentist si ma straduiesc sa fiu unul cat mai bun. Sunt bucuros ca mi-am gasit identitatea de crestin. Multumesc lui Dumnezeu pentru frati, pentru prieteni si pentru identitatea pe care o am in Hristos.

Chris: Stiu foarte bine ca, in viata ta a a vut loc un episod interesant; imediat ce ai terminat conservatorul, nu ai reusit sa gasesti un loc de munca in domeniu, astfel incat, o vreme ai lucrat ca si paznic de noapte intr-o companie. Sunt sigur ca ai traversat o perioada de dezamagiri si frustrari. Mai tarziu lucrurile s-au schimbat radical. Dar, a propos de identitatea ta in Hristos, haide sa zabovim putin la aceasta perioada, cum ai reusit s-o traversezi, ce ai invatat, unde ai vazut interventia Domnului?

Liviu: A fost o perioada interesanta intr-adevar. La inceput a fost frustrant dar apoi am experimentat la propriu trairea prin credinta. Salariul era mai mic decat chiria asa ca am facut tot felul de munci pe langa serviciul acela. Titi Mereu imi dadea de lucru in amenajari (spargeam faianta si caram moloz). Lucram 5 ore pe zi si seara mergem la paza. A fost o perioada de munca fizica pana la epuizare si foarte putin somn. Inca mai recuperez J. Dar in tot raul e si-un bine. Am citit mult in acea perioada, ca noaptea ce era sa fac… Citeam cu creionul in mana, luam notite, meditam, ma rugam. Si speram ca sunt adevarate versetele din Matei 6:31-33 “Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Modul in care am inteles atunci sa caut imparatia a fost sa citesc, sa studiez Biblia si sa ma rog. Am facut asta cu toata inima. Poate ai citit “Print si cersetor” a lui M. Twain. Cam asa s-a intamplat si cu mine. De la o saptamana la alta am devenit din paznic de noapte, profesor la Conservator. M-au sunat de la Academie si mi-au zis ca am fost propus pentru postul de profesor colaborator la clasa de tuba. Simplu, nu-i asa? Domnul e bun si are grija de copii Lui.
Chris: Sa revenim putin la primul tau album; chiar daca el este unitar din punctul de vedere al conceptiei, varietatea temelor si mesajelor din piesele care-l alcatuiesc este evidenta. Cum s-au nascut aceste cantece?

Liviu: Piesele de pe „Camara cu cantece” sunt expresia unei cautari atat in planul formei cat si al continutului. Din punct de vedere stilistic se vede cel mai clar o anumita diversitate. Cred ca face parte din preocuparile oricarui compozitor cautarea unor structuri elastice atat pentru sectia ritmica cat si pentru linia melodica. In ceea ce priveste continutul textelor, piesele redau in mare parte framantarile majore din perioada adolescentei. Sunt si cateva cantece de lauda sau inchinare care s-au nascut in urma implicarii mele in Grupul Studentesc din Marasti – Cluj.

Chris: In „Camara cu cantece” sunt incluse si cateva piese care par mai mult de dragoste (gen Talisman) decat cantari crestine: „Stai langa mine”, „As fi vrut”, si trebuie sa fortezi un pic nota spre a le gasi o interpretare „religioasa”. Ma refer la ele, chiar daca albumul nu e tocmai nou, stiu ca o parte din aceste cantece sunt folosite de trupa Vertical in concerte.  Este nevoie de mult curaj pentru a le include in repertoriul vostru? Sau ati tintit, din start, si un public mai putin „de biserica”?

Liviu: Cred ca a fost mai mult intentia de a iesi dintr-un anumit sablon. In anii `90, in muzica crestina romaneasca exista o prea putina preocupare pentru cuvintele folosite in texte. Acea „limba de lemn” atat de contestata in ultimul deceniu, isi pusese amprenta si asupra textelor din cantarile religioase. Le-a uniformizat, le-a sablonat. Cantecele au devenit aproape niste lozinci cantate. Eu nu contest valoarea unor cantari evanghelice care sunt cu adevarat inspirate. Mai degraba acuz mediocritatea unor cantece asa-zis „contemporane”. In ceea ce ma priveste, piesele despre care vorbesti au fost o incercare de a iesi din sablon. Este aportul meu la efortul de destelenire a limbii.
Chris: Si totusi, piesa ta celebra, cunoscuta si cantata peste tot (recunosc ca este si preferata mea) este una de inchinare, si anume: „Astazi vin la Tine”. Nu te intreb cum s-a nascut aceasta piesa; mi se pare foarte usor de intuit raspunsul. Intrebarea mea este: O data la cati ani poti compune o piesa care sa faca inconjurul lumii?

Liviu: Piesa: „Astazi vin la Tine” este ceea ce numesc o piesa inspirata. Desi contine o linie melodica relativ simpla si un text obisnuit, piesa mai are „ceva”. Acel „ceva” a facut-o celebra. Asa ca meritul nu este al meu. Eu am fost unealta prin care acel „ceva” s-a exprimat, a luat forma. La textul acestei piese a contribuit si Calin Valean, si unde-s doi sau trei… puterea creste… N-o sa-ti raspund o data la cati ani compun o astfel de piesa pentru ca efectiv nu stiu. Nu tine de mine. Iti voi raspunde altcumva. Daca este adevarat ca in creatia unui artist 99% este munca si 1% inspiratie, atunci o piesa dintr-o suta va fi ca si „Astazi vin la Tine”. Dar sunt unii compozitori foarte inspirati, care in mod practic imi infirma teoria. Tu ce zici?

Chris: Sunt de acord cu tine si pot sa-ti spun ca acest cantec simplu si obisnuit, asa cum il numesti tu, a fost si este o mare binecuvantare pentru mine si pentru multi dintre prietenii mei, avand acel „ceva” care te conduce foarte usor spre inchinare. De altfel, stiu ca aceasta piesa a fost cumparata si de o alta formatie, care a imprimat-o pe un album. Pornind de la aceasta idee si de la vasta activitate muzicala, spune-mi te rog: se poate trai in Romania din „muzica crestina”?

Liviu: In Romania se traieste greu din orice. Eu cred ca sunt putini romani multumiti de veniturile obtinute. Majoritatea muncesc foarte mult pentru a putea face fata unor cheltuieli elementare. In general artistii fac parte dintre acesti oameni. Institutiile artistice finantate de stat o duc extrem de rau. Unele sunt chiar pe punctul de a-si inchide portile. Pentru artistii crestini este mai greu pentru ca “piata” lor este mult mai mica. Si trebuie sa recunoastem ca interesul pentru arta, mai ales in mediile rurale, este extrem de mic. Ca sa poata trai din muzica, artistul crestin trebuie sa fie in acelasi timp si manager si producator si comerciant. Cei care pot sa faca toate astea s-ar putea sa reuseasca sa traiasca din „muzica crestina”. Eu nu ma numar printre ei.

Chris: Sa fie acesta unul din motivele pentru care, in Romania, atat de putine trupe reusesc sa aiba un parcurs de durata? E un fenomen vizibil, acela in care trupele se destrama, nu rezista “pe piata”  mai mult de cativa ani, unii muzicieni, fosti componenti ai acestor trupe,  cauta alte formule, se nasc trupe noi dar cu acelasi “destin”; in scurt timp ele dispar. De ce se intampla asa? Pun aceasta intrebare referindu-ma si la trecutul tau, periplul prin diverse grupuri si formule…

Liviu: Sunt mai multe motive pentru care majoritatea trupelor nu rezista in timp. Unele sunt absolut normale. Multe trupe se constituie in perioada de formare a tinerilor. Ulterior multi dintre acestia se dedica altor activitati si renunta la muzica. Unii sunt chemati la lucrarea muzicala doar pentru o perioada. Stiu multe persoane, muzicieni talentati, care au renuntat la muzica si au imbratisat lucrarea pastorala, sau predica, sau slujesc in alte moduri. Pe de alta parte, in Romania nu putem vorbi despre o industrie muzicala crestina. Din acest punct de vedere, argumentele care stau la baza longevitatii trupelor din vestul Europei, SUA, Canada sau Australia, sunt total diferite de cele din tara noastra. Eu vad insa arta crestina ca o lucrare la care cei ce sunt chemati si raspund chemarii, vor gasi mereu modalitatea in care sa poate sluji.
Chris: Ce crezi tu ca lipseste muzicii crestine din Romania ca sa poata iesi in afara?

Liviu: “Muzica crestina” din Romania nu are o traditie. Nu exista o educatie adecvata a tinerilor. Din punct de vedere al nivelului tehnico-interpretativ nu suntem competitivi. Abia in generatia actuala de elevi sunt multi tineri care urmeaza scoli de muzica. Ei au mai multe sanse de a iesi in afara. Muzica crestina romaneasca sta destul de slab si la capitolul compozitie. Dincolo de toate acestea artistii crestini trebuie sa invinga o anumita mentalitate atat in interiorul bisericii cat si din exteriorul ei. Un artist crestin are putine sanse sa fie mediatizat la scara nationala, chiar daca muzica lui ar fi competitiva. Mai este si problema limbii. Pentru a iesi in afara, artistii romani ar trebui sa cante in limba engleza. Altfel ne putem prezenta doar in diaspora, in cel mai fericit caz.

Chris: Pentru ca ai experienta unei activitati artistice desfasurate in afara sferei crestine (ai amintit la inceput ca ai cantat cu Filarmonica din Sibiu, iar acum instruiesti generatii de muzicieni), spune-mi, dupa opinia ta, care este deosebirea intre un artist crestin si unul necrestin?

Liviu: In primul rand cred ca e vorba de un mod de viata. O altfel de raportare la lume si la valorile ei. Acest mod de viata are la baza o relatie autentica cu Christos. De asemenea artistii crestini sunt intr-un permanent proces de desavarsire, de sfintire. Si asta se rasfrange atat in modul de viata cat si in arta lor. Artistii crestini sunt in primul rand crestini si apoi artisti pe cand dincolo calitatea de artist o sucomba in multe cazuri pe cea de om. Arta crestina contine un mesaj inaltator, indiferent in ce curent se incadreaza. Noi cantam despre viata, bucurie, nadejde, biruinta, dragoste… Cantam despre nevoia omului de Dumnezeu, despre jertfa mantuitoare a lui Isus… Arta crestina, in ultima instanta, iese din sfera abstractului.

Chris: Ai spus mai devreme ca in piesele tale incerci sa eviti limbajul de lemn si expresiile prea des repetate in muzica religioasa. Cata importanta are in meajul pe care vrei sa-l transmiti prin arta ta, limbajul pe care-l folosesti?

Liviu: Problema limbajului este indelung dezbatuta. Se vorbeste despre originea si scopul lui si daca dincolo de simbolistica limbajul are sens. Muzica este considerata ea insasi un limbaj care depaseste granitele etnice sau culturale. Un mijloc de comunicare de la suflet la suflet, la nivelul afectelor. In acest fel muzica transmite un mesaj intr-un continut subiectiv. Atunci cand folosim cuvinte in muzica, comunicarea nu va mai fi doar afectiva, ci si rationala, desi nu vom reusi sa obiectivam mesajul in totalitate. Preocuparea noastra ramane aceea de a da un sens pozitiv artei, si aceasta printr-o continua preocupare pentru relatia cu Christos si printr-o slefuire a muzicii si a textelor.

Chris: Mi se pare foarte important pentru cei care te cunosc si indragesc muzica ta sa ne spui ce planuri ai pe viitor…

Liviu: Ultima perioada din viata mea a fost foarte aglomerata si am fost implicat in actiuni care nu au avut de-a face cu muzica. Dar si acestea trebuiesc facute. Acum lucrurile par sa revina la o oarecare “normalitate”. Pe plan muzical m-am retras din orice colaborare cu artistii din muzica laica. Am simtit ca e vremea  pentru o dedicare totala in lucrarea cu muzica in biserica. M-am implicat in unul din grupurile de lauda si inchinare de la Faclia (trupa de seniori). Am preluat si formatia de tineri a bisericii. Alaturi de  aceste doua grupuri vreau sa slujesc in perioada urmatoare, sa ne lasam folositi de Dumnezeu. In paralel, trupa Vertical inregistreaza un material nou. Sunt facute 6 piese dar mai avem de lucrat. Incet dar sigur, sper eu…. poate pana la toamna vom avea un nou album. Si ar mai fi ceva…. sunt hotarat sa ma casatoresc, dar inca nu stiu cu cine J.  

Chris: Multumim, Liviu, pentru timpul pe care ni l-ai acordat, pentru lucrurile pretioase pe care ni le-ai impartasit;  in  incheiere vreau sa-ti spun ca maturitatea, profunzimea si modestia ta in slujire, pentru mine personal sunt modele de urmat (si, probabil, nu numai pentru mine) si  asteptam cu totii un nou cantec din categoria “Astazi vin la Tine”!

Interviu luat de Chris pentru CrestinTotal.ro

®www.CrestinTotal.ro … click aici pentru toate interviurile