Dumnezeu, Artistul (1)

Prima oara cand am zburat cu avionul am fost de-a dreptul fascinat de privelistea pe care am vazut-o de acolo, de sus. Aveam loc langa fereastra. La cateva secunde dupa ce m-am desprins de pamant, in fata ochilor mei s-a deschis o harta imensa. Muntii impaduriti, cu varfurile stancoase ascunse in nori, asezati ca intr-o pictura privita dintr-un unghi nefiresc, deveneau din ce in ce mai mici, campiile netede, colorate in galben si verde, se intindeau pana la marginile orizontului. Lacurile, de un albastru intens, de diferite forme si marimi, si raurile, al caror contur serpuind se lasa descoperit de la izvoare si pana la varsare, completau in mod perfect imaginea panoramica de o frumusete imposibil de descris. De la inaltime, totul parea static, ca un tablou urias care, privindu-l, imi taia respiratia.

Apoi am trecut printr-un covor de nori. Cateva secunde doar, si avionul s-a inaltat deasupra lor. E greu de descris senzatia pe care o ai atunci cand vezi norii de sus. O imagine himerica de materie plutitoare, un amestec fantastic, ametitor de infatisari intr-o perpetua transformare. O grafica neverosimila care mi-a deschis toti porii fiintei si apoi m-a incremenit de farmec si armonie.

Cand am depasit zona norilor, zburam deasupra marii. Albastru intens sus, jos, in fata si in spate, in stanga si… undeva soarele. O panza gigantica albastra, fara nici un decor, fara nici un element care sa atraga atentia, dar de o expresivitate dincolo de orice imaginatie, mi-a dat atunci o stare imposibil de descris in cuvinte.

Si m-am gandit ca fiecare dintre noi a fost macar o data vrajit de frumusetea unui tablou, admirand maiestria artistului care l-a pictat, incercand sa patrunda ce anume l-a determinat pe acesta sa se exprime folosindu-se de limbajul culorilor. Ati privit vreodata cu atentie petalele unei flori, un arbore, o frunza? Intr-o singura frunza, in nervurile ei  sunt tesute milioane de nuante si contururi. Cata frumusete, cat bun gust! Dumnezeu a creat totul, fiecare lucru, oricat de mic, cu un simt artistic desavarsit. Cu maini delicate, cu gesturi precise si fine, a trasat conturul oceanelor, a desenat campiile si dealurile, a reliefat cu o pata de culoare in plus muntii, a zugravit padurile si poienele, pesteri si paraie, a pictat pe ici pe colo cate un curcubeu, un nor jucaus, o ploaie calda de vara, un ghetar in curs de topire, o duna de nisip… Apoi s-a oprit la detalii si, cu sensibilitate, a dat copacilor diverse forme, a plasat stancile acolo unde trebuie si nisipul plajelor la locul lui, a imprastiat milardele de culori in petalele florilor,  a dat expresie pietrelor si firelor de iarba, nu a lasat la voia intamplarii nici un amanunt.

Intr-un final, cand si-a terminat opera, lasand pensula jos, si-a dat seama ca toate erau bune, ca totul era desavarsit. Se exprimase in mod deplin in creatia Sa. Totul era perfect. Nimic de adaugat, nimic de sters.

Si totusi, opera aceasta perfecta putea deveni plictisitoare… Iar artistii nu iubesc monotonia. Asa ca Dumnezeu a inventat anotimpurile si a facut ca tot acest tablou impecabil, sa fie intr-o continua transformare, capatand zi de zi valente noi, expresii noi, posibilitati infinite de interpretare.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Poate ca vi se pare ciudat; articolul acesta seamana cu o compunere destul de siropoasa a unui scolar, nu?

Dar privind toate aceste lucruri, nu ai cum sa nu-ti dai seama ca Dumnezeu este un mare iubitor de frumos. Numai un mare artist a putut picta cu atata maiestrie apusul si rasaritul, toamna si primavara, continentele si oceanele.

Iar noi, oamenii, creati dupa chipul si asemanarea Lui, avem, la randul nostru, o mare capacitate creatoare. Depinde cat de mult o valorificam, depinde daca recunoastem sau nu ca ea vine din Dumnezeu. Depinde daca ne intereseaza sau nu sa ne cultivam gustul pentru frumos.

Dar nu vreau sa devin plictisitor, asa ca imi voi continua ideile pe marginea acestui sibiect, intr-un articol urmator.

Articolul urmator va aparea in zilele urmatoare. reveniti pe crestintotal.ro

scris de CHRIS, sursa: rochris.ro