A fost ziua indragostitilor. Ca de fiecare data, raman stupefiat cat de superficiali am devenit,cat de usor transformam lucrurile valoroase in kitch. Prin magazine totul a devenit rosu si a capatat forma de inima. La televizor, emisiuni cu tot feluri de cupluri-model care dau sfaturi despre cum sa mentii dragostea vie intr-o relatie care, ironic, peste cateva luni nu va mai exista. Totul e un surogat, o imagine distorsionata, hidoasa, a unei icoane. Chiar si pastorii, dorind sa fie in trend, si-au ajustat predicile in functie de acest subiect de sezon.
Mi-am amintit de perioada adolescentei mele cand visam cu ochii deschisi la “marea iubire”, ducand cu mine fotografia ei in culori tipatoare, formata din filmele vazute, din cartile citite, din povestile siropoase auzite in stanga si in dreapta. Peste ani, mi-am dat seama ca iubirea Lui, a Domnului si Salvatorului meu, a Prietenului si Stapanului meu, imi este suficienta. Si ca ea nu se compara cu nimic din tot ce invatasem despre dragoste, e infinit mai presus.
Am regasit in jurnalul meu de atunci un text, o traducere libera pe care am facut-o dupa “Profetul” de Kahlil Gibran. Imi face placere sa impartasesc cu voi aceste ganduri frumoase despre un sentiment pe care il intelegem si il experimentam doar partial, dupa care tanjim tocmai datorita faptului ca, limitati cum suntem, nu am ajuns sa-l cunoastem indeajuns.
“Cand Dragostea te cheama, urmeaz-o! Desi caile ei sunt greu de strabatut si abrupte. Iar cand aripile ei te cuprind, nu te opune! Chiar daca taisul lor te-ar putea rani. Cand Dragostea-ti vorbeste, increde-te in ea! Chiar daca glasul ei iti va spulbera visele, cum pustieste gradina vantul de miaza-noapte. Pentru ca, asa cum Dragostea te incoroneaza, tot asa te va rastigni. Caci asa cum iti vrea gloria, tot asa iti doreste si umilinta. Asa cum se ridica spre tine sa-ti mangaie ramurile cele mai firave tremurand in lumina soarelui, tot astfel se va cobora pana la radacinile tale si le va scutura, in prinderea lor de pamant. Dragostea iti va face toate acestea ca sa-ti cunosti tainele inimii si, cunoscandu-le, sa devii parte din inima vietii.
Dar daca, in teama ta, vei cauta doar linistea si placerile iubirii, atunci e mai bine sa-ti acoperi goliciunea si sa iesi din treieratoarea Dragostei. Pasind in lumea fada unde vei rade, dar nu din tot sufletul, unde vei plange, dar nu secandu-ti pe veci izvoarele lacrimilor.
Iubirea nu se da decat pe sine si nu ia decat din ea insasi. Ea nu stapaneste si nu se vrea stapanita. Caci Iubirea isi este siesi de ajuns. Cand iubesti, sa nu spui “Dumnezeu este cu mine”, ci “sunt in inima lui Dumnezeu”. Sa nu crezi ca tu poti stabili cursul Iubirii caci, daca te va gasi vrednic, iti va indrepta ea cursul.
Dragostea nu arata dorinta care sa poata fi implinita. Dar daca iubesti si ai nevoie sa doresti ceva, iata care vor fi dorintele tale: – Sa te topesti si sa fii asemeni unui zbor care susura in noapte. – Sa stii ce inseamna durerea unei mangaieri prea puternice. – Sa fii ranit si imbatat de intelegerea a Iubirii si – Sa sangerezi de buna voie si cu bucurie. – Sa te trezesti in zori cu inima inaripata si sa multumesti Domnului pentru inca o zi de iubire. -Sa te odihnesti la amiaza meditand la extazul iubirii. – Sa te intorci acasa seara cu recunostinta si sa adormi cu o rugaciune in gand pentru fiinta iubita iar pe buze cu un cantec de slava.”
scris de Chris www.rochris.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
iubirea este frumosa ,dar knd iubesti cu adevarat este si mai frumos….dar nu putem gasi iubirea la care visam cu toti de kat la dumneza …..am ajuns la o concluzie k pe pamant orce pocait ar vrea sa fie bun ….dar nu ma gasit un pocait cu adevarat si cred k nu exista .pt k are rautatea din el si nimeni nu o sa le scota vrodata,asa ce pote sa imi zic mie n pocait nimic k am cunoscut dar toti vor sa arate cea ce nu este….toti omeni dupa pamant sunt rai si vafi tot timpul chiar si eu da stiti de ce pt k ma face acela ce ma inconjoara