“DUMNEZEU TE VA GASI PE TINE!”

John Powell, un profesor de teologie de la Universitatea Loyola din Chicago, a povestit despre experienta pe care a avut-o unul dintre studentii lui, care a trebuit sa fregventeze cursurile pe care el le preda. Dupa interesul manifestat, era evident faptul ca Tommy, n-ar fi vrut sa studieze teologia: A trebuit însa sa participe la aceste cursuri pentru ca erau obligatorii. În ultima ora de curs, acest student a avut o întrebare pe care i-a adresat-o profesorului Powell: “Domnule profesor; a întrebat studentul: “Credeti ca voi reusi vreodata sa-l gasesc pe Dumnezeu? Profesorul Powel si-a dat seama imediat ca aceasta nu-i numai o întrebare cinica, ci expresia unei împotriviri launtrice si a unei convingeri atee. De aceea, dupa ce s-a gandit putin i-a raspuns: „Nu cred ca tu îl vei gasi vreodata pe Dumnezeu, dar ceea ce cred si stiu cu siguranta este ca Dumnezeu te va gasi pe tine!” Dupa acest raspuns, Tommy a parasit clasa fara sa mai rosteasca vreun cuvant. Dupa acea ultima ora de curs, cei doi nu s-au mai întalnit multi ani de zile. Într-o zi însa, cineva a batut la usa cabinetului profesorului si cand usa s-a deschis, cel ce a pasit înauntru era Tommy. Acum arata într-o situatie jalnica; pe chipul sau se putea citi urmele unei dureri profunde. El a venit sa spuna profesorului Powell ca sufera de o boala incurabila, iar acum este în faza terminala. “Am batut la usa cerului de multe ori”; spunea Tommy, “dar n-am primit nici un raspuns.” “N-am primit raspunsul”, a recunoscut el, pentru ca eram într-un mare conflict cu tatal meu pe care nu voiam sa-l mai întalnesc vreodata. Într-o zi în care mi-am data seama ca boala mea se agraveaza, mi-am zis ca n-as vrea sa mor înainte ca sa ma împac cu tatal meu. Am mers sa-l caut si cand am ajuns acasa, l-am gasit citind ziarul. În acele momente nu stiam ce sa-i spun si cu ce sa încep o conversatie întrerupta de atata vreme. De aceea tot ce am reusit sa spun a fost: „Tata, te iubesc si asta-i tot! Am venit acasa ca sa sa-ti spun asta.” În acele momente, ziarul a fost aruncat pe dusumea, iar tatal meu a facut un lucru pe care nu l-am vazut niciodata facandu-l: “S-a ridicat de pe scaun, a început sa planga si m-a îmbratisat!” În ziua cand m-am întors la tatal meu, Dumnezeu era acolo si ma astepta. El a fost martor al acelor momente ale reîntalnirii. Nu mi-a raspuns la multe strigate prin care l-am cautat, dar a fost langa mine cand mi-a fost cel mai greu. Ce este cel mai important este ca în acele momente El m-a gasit!

sursa: cuvdumnezeu.blogspot.ro