Deschide ochii !

ADMIN17 ianuarie 2010

1 30 5 minutes read

Am auzit vorbele astea de multe ori. Eram mic şi mama îmi spunea „Deschide ochii, uita-te pe unde calci !” şi mă gandeam, oare chiar crede ca merg cu ochii închişi ? Îi aveam larg deschişi ca să pot observa totul în jur şi totuşi mă împiedicam. Mi-a trebuit ceva timp să pricep de ce. Mai târziu aceeaşi mamă grijulie îmi atrăgea atenţia să deschid ochii, să fiu atent la cei din jurul meu, la ce fac, la ce spun şi să selectez, să fiu atent la şcoală, să fiu atent… la toate. Dar oare un copil poate fi întotdeauna atent ?
Multe lucruri îmi scapă: încă nu ştiu în cine pot avea încredere deplină chiar dacă ochii îmi sunt deschişi. Mie îmi par buni toţi colegii, prietenii… Oare sunt naiv, că prost ştiu sigur ca nu sunt ! Cum să învăţ să-i aleg pe cei buni ? Părinţii, profesorii îmi tot spun despre scări de valori, despre caractere, despre bunătate, despre dragoste, dar ce stiu eu ! Pentru unii, pe scara valorilor un loc superior îl ocupă cei care sunt „cool”, care beau, fumează şi chiar sunt mândri de prima „întâlnire” cu drogurile. Eu am fost educat că toate acestea fac rău, dar oare voi reuşi să rezist tentaţiilor ? Acum spun: “Da, sunt sigur ca eu sunt puternic !” Dar ce se va întâmpla dacă nu voi reuşi ? Am o familie deosebită care mă va ajuta să înţeleg totul, să discern şi să aleg.
Am avut şansa ca întotdeauna alături de mine şi surorile mele să fie un adult. Părinţii, familia au avut timp pentru noi: sfaturi, ajutor, activităţi împreună… Dar ce se întâmplă cu cei singuri ? Oare ei sunt cei care îşi găsesc prieteni „cool” ? De ce o mare parte din părinţii de azi nu au timp ? Să nu ai timp pentru copilul tău… dar apoi sa nu te plângi că nu comunică cu tine, că nu te ascultă. Pentru mine lucrurile stau mai bine: în fiecare zi pot povesti senin părinţilor mei tot ce am făcut. Dar tânărul care a greşit o dată şi apoi încă o dată şi nu a cerut ajutor pentru că nu a avut cui, el ce va face ?
Eu privesc lucrurile acum prin prisma copilului şi e uşor să arunc vina pe părinţii „absenţi” din viaţa copiilor lor, dar aşa simt. Nu cred că atunci când investeşti sentimente, timp în copilul tău el va fi rău.
Cred că cei care greşesc nu au avut mereu o mamă lângă ei care să le spună „Deschide ochii !” sau măcar un adult iubitor, atent la toate schimbările din viaţa lor.
Îmi povestea o mătuşă cât de atentă a fost cu verişoara mea adolescentă când a început să iasă în cluburi. O aştepta noaptea târziu acasă, povesteau despre tot, dar ea de fapt o studia să vadă dacă nu a băut sau dacă nu a făcut alte „rele”. Cu toate că a fost ispitită „să studieze despre clorofila din ierburi” – aşa a vrut s-o ademenească acel dealer – nimic nu s-a întâmplat. Explicaţia e simplă: mătuşa mea i-a fost alături.
Nu e destul să-i spui copilului tău „Deschide ochii !” dacă nu îi spui şi ce trebuie să vadă sau să caute. Nu e normal să-l ierţi pe copilul care greşeşte mereu şi să-i ceri doar să nu mai facă. E important să petreci timp cu el, îndrumă-l, ajută-l şi chiar pedepseşte-l !
Acum, să vorbim despre unul din marile „rele”: drogurile.
Statisticile demonstrează că din ce în ce mai mulţi tineri, adolescenţi şi chiar copii ajung victime ale drogurilor şi lucrul acesta este absolut îngrijorător pentru societate. Instituţiile statului fac eforturi susţinute pentru eliminarea acestui flagel, dar se pare că rezultatele nu sunt deloc satisfăcatoare.
Oare de ce tocmai acest segment tânăr al populaţiei este afectat de această plagă a drogurilor ?
Foarte mulţi cad victime ale consumului de droguri mânaţi de curiozitate. Este bine cunoscut faptul că tinerii, adolescenţii şi copiii sunt foarte mult motivaţi de curiozitate în tot ceea ce fac. Din nefericire multe filme urmărite cu nesaţ de cei tineri prezintă în mod indirect acest “miraj” al drogurilor stârnind curiozitatea şi interesul celor ce le urmăresc pentru stările euforice pe care le-ar putea oferi drogul celor care îl consumă. Acest consum din curiozitate a devenit o adevărată capcană pentru mulţi care apoi au ajuns dependenţi de drog.
O altă categorie de tineri au ajuns prizonieri ai drogului din cauza presiunii anturajului pe care îl frecventează. Nu este nicio îndoială în faptul că cei din jur au o putere de influenţă enorma, iar această influenţă poate fi şi una negativă. Au fost adesea tineri care au beneficiat de o educaţie aleasă, dar pe care anturajele nepotrivite i-au dezbrăcat de tot ceea ce era frumos în ei, detereminându-i să apuce pe cărări greşite.
Există cu siguranţă şi o categorie de tineri care recurg la consumul de droguri ca la o variantă de evadare în faţa confruntării cu problemele vieţii. În realitate însă consumul de droguri nu face decât să îi adâncească în probleme, nu face decât sa le complice nespus de mult viaţa.
Un număr impresionant de consumatori de droguri ajunge în această situaţie motivat de o stare de rebeliune¸ dorinţa de a fi cu orice preţ diferit de alţii.
Odată ce sunt prinşi în acest laţ al drogurilor tinerii ajung pe marginea unei prăpastii adânci care îi poate duce spre cea mai dramatică pierzare. De obicei tinerii consumatori de droguri renunţă la scoala deoarece drogul este o adevărată barieră în calea educaţiei. Nu puţini dintre cei ce consuma droguri ajung şi delicvenţi deoarece dependenţa îi determină să apeleze la cele mai ilicite metode de a face rost de banii necesari pentru o nouă doză.
Prin urmare, drogurile sunt un factor distructiv al fiinţei umane şi este o datorie socială a fiecaruia dintre noi sa luptăm împotriva acestui flagel.
În realitate consumatorii de droguri caută sa umple un gol al fiinţei lor, dar dupa fiecare doza consumată golul este si mai înspăimântător. După multe discuţii, tatal meu a fost cel care mi-a deschis ochii în acest sens, iar el mi-a explicat că acest gol nu-l poate umple cu adevărat decât Dumnezeu şi tocmai de aceea învăţătura creştină vine sa ofere adevărata soluţie pentru nevoile lăuntrice ale fiinţei umane. Omul trebuie să fie dependent de Dumnezeu, nu de substanţe narcotice. Drogurile nu sunt decât un surogat pentru Cel ce dă adevărata împlinire în viaţa omului – şi anume Dumnezeu. Cel ce este legat sufleteşte de Dumnezeu nu are nevoie de nimic altceva ca să fie fericit, pentru că Dumnezeu îi dă adevărata satisfacţie.
Biblia oferă principii sănătoase pentru viaţa plina de satisfacţii a omului. Suntem chemaţi să controlăm gândirea noastră şi să nu o lăsăm sa ne conduca spre false surse de împlinire, ci gândul nostru să fie “rob al ascultării de Christos”.
Avem datoria sa ne umplem viaţa cu adevărata bucurie, aceea care vine din Dumnezeu şi nicidecum cu aceea pe care ar putea-o oferi anumite substanţe. Bucuria nu este sclavă a circumstanţelor, ci este rezultatul deciziei fiecăruia dintre noi.
Tot ceea ce facem trebuie să facem cu pasiune, o pasiune pentru lucrurile bune, plăcute lui Dumnezeu şi folositoare nouă şi celor din jur.
Nimeni nu trebuie să se lase condus de prieteni, ci omul trebuie să se lase condus de propria sa personalitate care este stapanită de Dumnezeu.