Ziua Schimbarii

Ziua Schimbarii (Aroma de Lumina) in fiecare vineri un articol de Ligia Trinca

M-am indepartat de Tine…
In drumul meu prin pustie, presaram bucati si miez de suflet pana cand a mai ramas doar o coaja din el, in mana dreapta, iar ulciorul bucuriei zacea in mana stanga gol… vantul plangea in el.
    Am crezut ca voi gasi un loc, o oaza… sa ma umplii de Tine si apoi sa imi continui drumul, tot indiferenta… pana la urmatoarea “umplere”…
Dar nu observasem ca pasul meu …primul, in´afara Prezentei Tale, a fost prima piatra la zidul care, apoi, cu fiecare pas distanta, l-am construit eu singura intre noi…
    Au urmat zile in care mergeam paralel cu Tine, dar nu stiam ca defapt, Tu, tot ce vrei de la mine e sa Te urmez, sa ma las condusa de Tine!… sa calc pe urmele Tale! Imi intorceam din cand in cand privirea intr-o parte si te vedeam acolo, langa mine, vedeam umbra Ta pe mana mea dreapta si credeam ca sunt pe Drumul Bun, dar defapt eram pe-un drum al meu…
    Intr-o zi, mi-am amintit de Tine, m-am intors sa iti cer ceva ( imi intorceam privirea spre Tine doar cand doream sa-ti cer ceva ), dar nu te-am mai gasit… nu stiam in ce moment umbra Ta s-a indepartat de la mine, nu imi aminteam cand a fost ultima data cand eu am tacut si Tu sa vorbesti, nu mai stiam cand am cazut ultima data la Picioarele Tale ca sa le spal cu lacrimile mele… cand ti-am multumit ultima data pentru rasarit.. sau apus…
    Credeam ca drumurile noastre sunt indreptate spre acelasi scop… aceeasi tinta, dar nu ma gandisem nici macar o clipa ca liniile paralele niciodata nu se intalnesc.
M-am multumit stiindu-Te aproape, nu tanjind sa stau la pieptul Tau… ma intareau umbrele minunilor din vietile altora, dar nu ma gandeam la propiile minuni pentru mine, din partea Ta… ma bucuram impreuna cu cei ce se bucurau, dar nu tanjeam sa fac din bucuria mea si bucuria altora… ma multumeau cuvintele de lauda la adresa Ta venite din partea altor oameni, si nu cautam sa cant chiar eu despre Tine!
    Dar m-a gasit o zi… m-a gasit fara Tine… si nu stiam cum sa Te caut cum sa-ti implor minuni sau cum sa-ti cant…( cum sa stiu toate acestea cand mereu m-am multumit sa fiu o umbra a celor care te cunosteau cu adevarat?…)
O zi in care pacatele m-au ajuns din urma, m-au impresurat si m-au pus la pamant… m-au zdrobit… m-au sters, dar nu de tot, m-au frant, dar nu pana la ultimul suspin…
    A fost o zi… acea zi, in care am inteles ca drumul Tau este drumul meu atunci cand pasii Tai sunt calea mea…

    O zi in care, Dumnezeule, m-ai spart ca sa ma refaci din nou, un vas de cinste pentru Slava Ta! … sa-mi dai forma dorita de Tine… sa faci din ceea ce sunt, ceea ce Tu vrei sa fiu, sa-mi dai forma Visului Tau!
    Pustiul a cunoscut ziua renasterii mele…

Acum ma intorc Acasa, pornesc cu un suflet nou de care voi avea grija. Pornesc pe urmele Tale, cu un cantec nou din noua inima…
    Din acea zi, in care m-am intors din pustiu, caut sa ma bucur cu cei din jur dar si sa ii fac partasi la bucuria mea. Din acea zi caut sa vorbesc despre Palmele Tale in care porti urme de stele, ce m-au ajutat sa regasesc Calea, ( bucatile si miezul de suflet lasate in urma, au fost furate  de pasari si oameni cu inima mica, de piatra ). Fara ajutorul Tau nu as fi stiut sa ma intorc!
    Acum sunt strans legat de inima Ta. Acum respir mult dorita libertate!

    Vor trece ani, si timpul va trece si el peste mine. Voi uita multe si pe multi, dar fiecare rasarit imi va readuce imaginea acelei zile in care pustiul a vazut nasterea unui om nou, acolo in mijlocul universului de nisip. Mereu imi voi aminti ceva ce nu pot uita… mereu… cu fiecare apus si fiecare rasarit… 

Va fi o soapta a carei amintire va rasuna ca un strigat!

    Aceea zi… ziua Schimbarii!

scris de Ligia Trinca.