Renunţarea la drepturile tale

În ultimele zile am fost destul de ocupată cu şcoala, am avut multe teste de dat, un proiect de terminat şi mintea mea s-a concentrat mult pe şcoală. După ce veneam de la şcoală eram frântă de oboseală şi singurul lucru pe care-l mai puteam face era să mă pun în pat şi să dorm. Mi-a părut rău pentru că în unele zile simţeam că nu am petrecut suficient timp cu Domnul meu. O stare de nemulţumire şi remuşcare mă copleşea, dar mă calmam cu gândul că de mâine voi petrece mai mult timp cu El. Este vital ca în relaţia mea cu Isus să petrecem timp împreună, să citesc Biblia, să mă rog, iar apoi… să pun în aplicare lucrurile pe care El m-a învăţat să le fac în viaţa mea. Şi în ultima vreme m-am gândit foarte mult la lepădarea de sine. La renunţarea drepturilor mele, a fericirii mele şi a planurilor mele pentru a face voia Sa în viaţa mea. Şi uneori mi-e greu să mă lepăd de mine. Aseară cineva drag mie m-a supărat destul de tare încât să am dreptul să rămân bosumflată toată seara. La urma urmelor, eram îndreptăţită de legile omeneşti să stau supărată şi să nu iert acea persoană până ce ar fi venit la mine şi şi-ar fi cerut iertare pentru că m-a întristat. Dar.. am avut de făcut o alegere. Fie alegeam să rămân supărată, fie mă lepădam de dreptul acesta şi iertam.

Luptându-mă cu mine însumi, prin harul lui Dumnezeu numai, am iertat. Am îndepărtat resentimentele ce-mi apăsau inima şi mi-am spus cuvintele pe care Joyce Meyer ne-a îndemnat să le zicem: „Iubesc oamenii şi îmi place să-i ajut.”. Asta am spus şi eu. Mi-am repetat asta în minte până când am iertat persoana aceea… şi dintr-o dată m-am simţit atât de liberă. Parcă de abia aşteptam s-o revăd ca să-mi arăt dragostea faţă de ea. Dar nu a fost deloc uşor să renunţ la mine, la eu-l meu, să-mi iau crucea şi să-L urmez pe Isus. A-L urma pe Isus înseamnă a renunţa la cine eşti tu, la cine vrei să devi şi să îmbrăţişezi ceea ce Isus vrea ca tu să fi şi să devi în viaţa asta. El nu ne-a răscumpărat de la moarte pentru a trăi nişte vieţi desfătându-ne în croaziere luxoase şi hoinărind toată ziua prin magazine în căutarea ultimelor tendinţe. Isus ne-a răscumpărat vieţile pentru a ne lepăda mai apoi de ele, luându-ne crucea zilnic şi urmându-L pe El.

Adevărata fericire nu constă în a ţine la drepturile mele, la viaţa mea, la resentimentele mele. Din contră, nu voi fi fericită cu adevărat decât atunci când Îl voi urma pe Isus din toată inima, dăruind dragoste oamenilor şi slujindu-i pe cei de lângă mine. Da, uneori mai eşuăm, mai greşim. Dar ne putem îndrepta paşii pe calea cea dreaptă şi putem avea încredinţarea că Dumnezeu ne aşteaptă cu braţele deschise. Aşa că, renunţă la tine. Renunţă la ce tu ţi-ai propus să faci în viaţă. Caută întotdeauna să faci voia Lui, chiar dacă uneori doare. Fericirea ta o vei găsi uneori în suferinţă.

Scris de Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro