Dreptul de intai nascut!

  Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Era flămând, stomacul îl rodea, iar mirosul ciorbei de linte a fratelui său Iacov, îl ispitea peste măsură. Își bulbuca ochii în oala plină cu ciorbă a fratelui său, iar acest lucru îl face să ceară o farfurie de mâncare. Iacov, un baiat isteț și plin de șmecherie (mulți agenți imobiliari – așa zișii baieți deștepți – sunt înjosiți la capitolul negociere a prețului de către Iacov), îi cere în schimbul mâncării dreptul de întâi născut. Esau, lihnit de foame, acceptă tranzacția și pentru o farfurie de ciorbă, dă cu dreptul de întâi născut de toți pereții.

   Când am recitit această întâmplare, mi-a venit în minte un singur lucru…cât de actuală e întamplarea aceasta și pentru noi, creștinii din zilele noastre.

   Am fost răscumparați de Cristos cu un preț scump. Am jurat credincioșie Dumnezeului care ne-a răscumpărat, însă după un timp, obosiți și cu mintea la farfuria de ciorbă a lumii acesteia, ne-am întors fața de la Dumnezeu si L-am vândut așa de ușor și pe un preț atât de nesemnificativ (de fapt jertfa Lui Isus e neprețuită). Prețul pentru care L-am înselat pe Dumnezeu…o farfurie de ciorbă, care arată a fi cea mai buna mâncare din lume…însă care se dovedește a fi o mâncare prea ieftină pentru un preț asa de mare: dreptul de întai născut.

   Ne dăm rotunzi că suntem pocăiți. dar de atâtea ori Îi întoarcem spatele Lui Dumnezeu pentru niște fleacuri. Vorbim de Isus, însa Îl vindem de multe ori. Ne lăudăm că Îl cunoaștem pe Dumnezeu, însă de multe ori Îl punem deoparte pentru o privire, un film, o fată, o minciună, un pahar de alcool, o țigară, o bârfă și o atingere…ce ieftin ne vindem noi dreptul de copii ai Cerului. Duși de val, de multe ori ne vindem dreptul de copii al Celui Sfânt pe niște nimicuri, pe o „farufurie cu ciorbiță”, cu un gust plăcut, dar care, pe urmă provoacă o indigestie urâtă în viața noastră spirituală. Venim apoi din nou și din nou la Medicul plin de dragoste, cerșind vindecare și iertare, ca apoi…să o facem iarăși lată ( Vorba versului de cântec: „Să o facem lată, încă o dată…”).

   Prețul real al unui produs este prețul primit pe acel produs la un moment dat. Prețul pe care noi îl punem pe titlul de Copil al Cerului (titlul pe care l-am primit în momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu) este păcatul pentru care Îi întoarcem fața Lui Isus, atunci când alegem să îl înfăptuim. Îl vindem pe Isus atunci când vorbim urât, mințim(uff…), vorbim porcos, înselăm, ne masturbăm…ce preț mic și nesemnificativ are Crucea lui Isus pentru mulți din noi…ce ziceți?

   Am auzit expresia „așa mi-a venit”…dacă așa mi-a venit. ce vrei să fac? Mă întreb atunci serios dacă nu cumva cei ce susțin evoluționismul nu au dreptate, daca nu cumva ne tragem din vreun cimpanzeu, că doar animalele fac că așa le vine. Mă liniștesc apoi, și îmi dau seama că o ființă ca omul, nu poate fi rodul evoluției. Așa ne vine nouă, însă Biblia ne spune că pe lângă ispită, Dumezeu ne-a pregătit și mijlocul prin care să ieșim.
Poate credeți că exagerez…însa nu prea cred. Cred că ar trebui să luam relația noastră cu Dumnezeu mult mai în serios. Să nu-L mai vindem oricând și oricum (și aici mă includ și pe mine)!

   Cineva spunea că ar fi interesant ca la sfarșitul unei zile, să putem merge înaintea Lui Dumnezeu și să spunem: „Doamne, Îți mulțumesc că azi m-ai ajutat să nu păcătuiesc”, în loc de binecunoscuta rugăciune: „Doamne, te rog să mă ierți că și azi am păcătuit”.

   Îmi doresc și vă doresc o viață cât mai Sfântă, cu cât mai puține căderi și tot mai aproape de El, de inima Lui. Doar în prezența Lui, vom primi puterea de a rămâne drepți și Sfinți, într-o lume murdară, plină de oameni care urăsc și care se îndobitocesc ascultând manele cu versuri „înaltatoare” și pline de perversitate.
Nu uitați: Isus nu are preț…El este totul, este de neprețuit…

de florin lupean (http://www.crestininformat.ro/index.html)