EDITORIALE

Ce faci când îţi rămân doar amintirile?

amintiri A fost odată un VIS şi câţiva „copii” care credeau aproape nebuneşte în realizarea lui… Nici noaptea, nici frigurile din vechea mansardă de pe strada X, nici lipsurile, nici piedicile, nici râsul ironic al altora, nici pesimismul celor trecuţi deja prin viaţă şi care mai încercaseră şi ei la rândul lor VISUL şi acum îi sfătuiau la reţinere şi renunţare, nici un muritor de rând, nimeni nu putea să smulgă acel VIS brăzdat parcă cu fierul de plug în sufletele lor. Trăiau pentru acel VIS, respirau împreună pentru VISUL acela, nimic nu era mai important ca şi acel VIS, nu aveau ochii decât pentru el! Pur şi simplu le dădea aripi, inima bătea cu putere, ochii străluceau de pasiune, iar a fi unul în compania altuia era tot ce conta în acele zile de poveste… şi astfel şi-au jurat credinţă şi prietenie veşnică, jurământ adânc imprimat în inimile calde! Probabil seara aceea au perceput-o toţi ca şi seara în care au devenit „fraţi de cruce”!…

     …Şi au purces la îndeplinirea VISULUI! Pe zi ce trecea, VISUL a început să prindă contur… Nu pot să-mi dau seama nici azi, după multe zile de atunci, dacă într-adevăr a prins contur, sau doar ochii sau mai bine spus, inimile lor au început să vadă asta! Nici azi, încă nu pot să-mi dau seama cum se vedea din exterior îndeplinirea acelui minunat VIS. A avut sau nu măcar puţină realitate ceea ce nouă ni se părea realitate? Cel mai probabil nu vom şti asta niciodată!… Mai lipsea doar un pas şi VISUL ar fi devenit realitate! Dar pasul acela nu s-a mai făcut niciodată! Şi dintr-o dată el, VISUL, s-a sfărâmat în mii de bucăţi! Nu cred că în lume există durere mai mare! Dintr-o dată s-au trezit cu pumnii goi, cu clădirea spulberată, cu ochii plinii de cioburile VISULUI şi inima rănită de moarte, da, chiar de ceea ce iubiră ei cel mai mult: VISUL! Atunci au realizat că nu au fost pregătiţi de eşecul apărut pe neaşteptate, ca şi ploia în cea mai călduroasă zi de vară… Mai bine am trece peste imaginea următoare, dar nu mă lasă ea, stăpâna acestui articol: AMINTIREA!… E spre înserat, cerul e acoperit de nori negri, e mult praf pe jos, evidenţiat şi mai mult de vântul care s-a stârnit parcă din senin, şi în praful drumului sunt câţiva „copii ai VISULUI”! Cu ochii şi inimile rănite de cioburile celui pe care l-au iubit cel mai mult, caută mai mult pe tipăite în lumina difuză şi praful drumului, să pună ciob lângă ciob pentru refacerea „LUI”! Cred că au tot fost vreo două încercări disperate, dar s-au lovit de zidul experienţei: ce s-a sfărâmat odată, la loc nu se mai adună!… Aici a fost greşeala lor sau poate încă mai este: au tot plâns după VISUL distrus… şi acum se plâng unul pe altul de dor! Ceea ce i-a unit atât de mult, spre invidia atâtora, i-a şi despărţit spre satisfacţia altora! În lume mai există atâtea alte VISURI, dar ei l-au vrut numai pe „EL”, pe al lor…şi încă îl mai vor doar pe al lor! Azi acei „copii ai VISULUI” nu mai există! Azi au crescut, sunt maturi, spun ei, poate au ajuns să nu mai creadă în vise! Azi nu mai sunt împreună: fiecare are ciobul lui de VIS şi vrea să-l păstreze pentru sine! Nu mai mor să-şi unească bucăţile! Azi copiii de ieri invidiaţi de „îmbătrâniţii necredinţei”, au ajuns să se integreze încet, pe nesimţite, în lumea celor care nu mai cred în vise! Azi le-a mai rămas doar AMINTIREA! Au schimbat tot ceea ce contează în viaţă: „VISELE”, pe un lucru de puţină valoare, amintirea!

     Aşadar, ce să poţi face când îţi mai rămâne în viaţă doar amintirea? NU ŞTIU…

P. S.
     Aceasta este o poveste inspirată dintr-un caz real! (Autorul ).

Scris de: Silviu R. Cornea sursa: www.crestininformat.ro

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

2 Comments

  1. e frumoasa compunerea, marcata de multa tristete si patos dar speram intr-adevar sa lasi un deznodamant plin de speranta avand in vedere si mottoul site-ului „viata cu Cristos-speranta fara sfarsit”….motivul pentru care oamenii nu mai lupta pentru vise e lipsa sperantei ca el ar mai putea lua fiinta…asta e de dorit doar cand visul il glorifica pe Dumnezeu cu adevarat si nu in cazul unei pasiuni pentru un vis egocentric. Cred ca ai exprimat tragedia tu insuti in intrebarea de la sfarsit….e tragic ca in urma unui vis naruit sa-ti ramana doar amintirile si nu experientele de maturizare sanatoasa pe care fara „o fata trista” prea desea nu o poti capata…
    Apreciez provocarea indirecta..

  2. Iubirea e un cuvânt magic să ştii să iubeşti înseamnă credinţă în dumnezeu , cum nu ştiu mulţi şi se îndepărtează de dumnezeu nu ştiu iubi . Un fapt real la-m avut eu că nu am fost iubit nu ştiu să respecte pe cei buni

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: