EDITORIALE

Traiesc ca si cum nu as exista

1410398234_c341320704In ultimii ani am lucrat cu sute de tineri care se lupta cu mii de probleme. De la sex si pana la aceea relatie personala cu Dumezeu, fiecare tanar se confrunta – nu doar cu provocariile adolescentei, dar si cu ani perioadei post-adolescente. Aceasta tranzitie este cunoscuta sub denumirea de explorare si rebeliune, de descoperire si stabilitate. Totusi, desi observam o traiectorie foarte interesanta, pentru tineri aceasta perioada este extrem de cruciala, deorece, din aceasta pozitie, fiecare tanar va incepe sa-si consolideze intreaga viata. Mai jos vom prezenta cateva din etapele acestei tranzitii dificile pentru cei care sunt coplesiti de viata de zi cu zi.

1. Tata tu nu ma intelegi, vremurile s-au schimbat

Traim intr-o lume in care negarea relitatii este inlocuita cu conceptele vremurilor schimbatoare. Afirmatia subtilului este des folosita de om, si asta datorita faptului ca printr-o convingere asemanatoare, omul, oricare ar fi el, isi justifica actiunile sale. Acelasi lucru esta valabil atunci cand discutam sau cand intram intr-un dialog cu tinerii generatiei noastre. Intr-o astfel de generatie, trebuie sa fim capabil sa combatem orice ideologie care incearca sa justifice o actiune improprie ca a fiind una acceptabila. In ceea ce ne priveste schimbarea vremurilor, aceasta idee este ne relevanta discutiei noastre, si asta datorita faptului ca adevarata problema nu este timpul, ci etica cu care, si prin care, abordam anumite decizii sau contexte. Sunt de acord ca vremurile s-au schimbat, dar nu si valorile si principiile vietii. Acestea nu sunt modificate sau schimbate de anotimpuri sau contexte, ci ele sunt abandonate si ignorate de omul monden.

2. M-ati lasat singur

O alta dilema ce isi gaseste radacinile printre tinerii generatiei noastre este ca acestia au fost lasati singuri sa ghiceaca care este rostul lor in viata. In aceasta instanta toate institutiie (familia, biserica, scoala, facultatea si conducerea tarii), cat si tanarul, sunt redponsabil de aceasta situatie deplorabila. Fiecare, fie ca resunoastem sau nu, am renuntat la responsabilitatea implicarii noastre in tanara generatie. Aceasta problema este colectiva, iar daca aceasta generatie isi va recastiga increderea fata de orice om, atunci aceasta incredere va trebui sa inceapa din contextul familal. Fiecare individ are o responsabilitate si un rol – oriunde este asezat.

3. Traiesc in trecut

Cel mai periculos lucru este cand un tanar striga, necontenit si cu mii lacrimi, ca acesta treieste in trecut. Dumnezeu nu ne-a creat pentru a traii in trecut, iar atunci cand un tanar se afla in aceasta situatie, resposabilitatea oricarui om este de al sprijinii si de al ajuta. Problema discutata mai sus este mult mai complexa, insa o mare vina apartine pastorului sau pastorului de tineret care nu doreste sa asculte sau sa inteleaga incercarile pe care tinerii trebuiesc sa le infatiseze in aceasta lume incercata de atatea provocari. Deseori acesti lideri sunt doar interesati de a predica tinerilor, fara a realiza ca predica trebuie sa treaca dincolo de predicator, adica spre ascultator, care in discutia noastra, este tanarul timid si colpesit de greselille sau de incercarile esuate. Uite asa ne trezim ca traim sau crestem intr-o biserica in care nu suntem capabili sa ne ingrijim unii fata de altii. Ar trebui sa na fie rusine ca am transformat Casa lui Dumnezeu intr-un muzeu.

4. Am dato-n bara

In astfel de circumstante tanarul va continua sa coboare atat in ceea va gandi cat si in ceea ce va face. Atunci cand un tanar greseste, responsabilitatea noastra nu este de ai exclude din biserica sau din familia din care provine, ci cu intelepciune, trebuie sa ne asumam responsabilitatea de al ajuta pe tanar sa creasca nu doar in maturitatea necesara, dar si in dorinta de a traii pe calea pregatite de Dumnezeu. Este usor sa-l dai afara pe tanar din casa, dar este mult mai dificil sa-i explici acestuia de ce trebuie sa stea alaturi de parintii sai. In cartea Proverbe, autorul doreste sa ascultam de cuvintele parintilor si sa nu ne impotrivim acestora. Desigur, conditia unei astfel de cerinte este valabila doar atunci cand parinti sunt un exemplu demn de urmat. Orice parinte trebuie sa inteleaga ca copiii lor vor gresi, iar responsabilitatea acestora este de ai ajuta sa inteleaga ca ceea ce fac nu este corect si acceptabil inaintea lui Dumnezeu. Cand un tanar a dat-o in bara, trebuie sa il sprijinim si nu sa il distrugem, insa aceasta sustinere nu este exclusa de necesitatea recunoasterii faptelor improprii si asumarea consecintelor care urmeaza.

5. Incetisor incep sa imi revin

Aceasta ar trebui sa fie atitudinea celui care doreste sa se schimbe. Aceasta transformare are loc doar atunci cand lucram impreuna cu tineri. Parintii si liderii de tineret trebuie sa coenstizeze ca rezultatele pozitive vor provenii din eforturi comune. Daca nu conlucram impreuna si alaturi de tineri, atunci sa nu ne asteptam ca acestia sa fie transformati de ceea ce incercam sa facem. Liderii si parintii au nevoie unul de altul, iar tinarul are neoive de sustinerea ambelor tabere.

In ultimii zece ani am lucrat cu sute de tineri care s-au saturat de ipocrizia existenta atat in randurile parintilor cat si a liderilor de tineret. Atunci cand realizam ca acesti tineri apartin lui Crisots, fiecare dintre noi va realiza cat de importanti sunt acestia. Un tanar care isi recastiga aceasta imagine – nu va alege sa se implice in scenari proaste. Acesta nu va alege sa traiasca in trecut, si mult mai important, acesta nu va alege sa-si ia propria viata. Stiati ca unul din motivele pentru care tinerii se sinucid – se datoreaza faptului ca liderii sau pastorii unei biserici aleg sa ignore vocea acestora? Acelasi rezultat este valabil si pentru parinti. Cauzele sinuciderilor sunt legate de iresponsabilitatea parintilor de as asuma rolul de parinte in familie. Copiii acestora nu traiesc intr-o casa, ci intr-un sistem esuat. Tanarul nu este exclus din aceasta ecuatie. El este la fel de resopnsabil, precum parintii acestuia.

6. Dumnezeu a avut dreptate

Motivul pentru care avem cartea Proverbelor este ca omul sa inteleaga care sunt asteptarile lui Dumnezeu de la fiecare tanar. Dumnezeu a stiut ca omul se va departa de aceste principii pe care le-a asezat in Cuvantul Sau. Asemenea se poate spune si despre cartile scrise de Moise. Fiecare dintre noi am gresit si vom continua sa gresim, insa ceea ce delimiteaza omul de a conntinua in perceptuarea si intensificarea raului este Dumnezeu. Cand gresim, si fiecare gresim, trebuie sa fim in stare sa venim inaintea lui Dumnezeu pentru a ne marturisi greselile fata de El. Pleadoria lui Ioan, in 1 Ioan, este ca cel care a gresit impotriva lui Dumnezeu sa vine cu confidenta si cu convingere inaintea Mijlocitorului divin, singurul capabil de a ierta pacatele omului. Sa nu ne inselam, crezand ca Dumnezeu nu este constient de ceea ce facem. El a pregatit calea iertarii, si aceasta cale este disponibila oricarui om disperat. Orice am fi facut, daca marturistim pacatul inaintea Sa, El este credincios si disponibil sa ne ofere iertare. Totusi, fiecare trebuie sa intelegem ca fara Cristos nu exista iertare. Aceasta iertare trebuie sa izvoreasca doar din Cristos catre toti oameni.

Sursa: http://www.bisericata.com/ro1/ Scris de Cosmin Pascu

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: