Observ cum în jurul meu fetele fac compromisuri. Pentru puțină atenție din partea vreunui oarecare tip. Pentru un compliment aruncat la repezeală. Pentru puțin.. prea puțin. Fetele nu se străduiesc prea mult pentru a primi respect, pentru a fi admirate pe bune. Ele se mulțumesc cu puțin. Lucrurile ieftine și rapide nu cer prea mult, așa că de ce să încerce măcar să fie mai mult, când este atât de ușor să se devalorizeze. Păcat că o fac pentru nimic. Păcat că ele nu știu că băieții care se uită la ele ca la un obiect nici măcar nu le doresc cu adevărat, păcat că sunt atât de ușor de prostit, încât să creadă tot ce li se spune. Fiindcă o fată poate fi mai mult decât îi permite societatea. O fată are mai mult decât un corp frumos. O fată nu este numai o față drăguță. De ce am ajuns să ne tratăm ca pe niște obiecte, pentru niște oameni cărora oricum nu le pasă ce ai în minte sau în suflet? Pentru niște oameni care te vor mai mult dezbrăcată de haine, dar care nu au nicio intenție în a te cunoaște cu adevărat. Pentru niște oameni, care după ce au primit ce au dorit din partea ta, îți vor cere să pleci. Nici măcar nu te vor ruga frumos. Fiindcă ei au distorsionat frumosul. Cât de scumpă ești? Cât de mult crezi că valorezi? Ești mândră de tine, când după o zi obositoare în care te-ai chinuit să atragi atenția prin înfățișarea ta exterioară, te privești seara în oglindă? Vezi o persoană mulțumită în oglindă? Sau una care nu-și suportă ochii că-s prea mici, sau buzele că-s prea subțiri, sau talia că nu e îndeajuns de suplă? Măcar te cunoști cu adevărat? Sau ai ajuns și tu să te privești numai ca pe un obiect?
Într-adevăr, este mai ușor să fii ieftină. Lucrurile scumpe se cumpără mai greu. Dar calitatea? Dar cine le are? Aș vrea ca atunci când nu vei mai fi frumoasă la exterior să existe în jurul tău oameni care să te iubească, care să te dorească aproape. Aș vrea să te privești seara în oglindă așa cum ești și să îți zâmbești, să îți spui cât ești de frumoasă. Cu toate că ai câteva puncte negre pe nas, sau o pată din naștere pe față ca și mine și pe care să nu dorești să o îndepărtezi cu laser fiindcă știi că ea face parte din tine. Nu îți spun să nu te preocupi de înfățișarea ta fizică, să nu te machiezi sau să nu te aranjezi. Dar vreau să înțelegi că inima ta este mai prețioasă. Vreau să fii respectată pentru cine ești. Nu pentru cum arăți. Nu vreau ca oamenii să-și întoarcă numai ochii după tine pe stradă, ci ca oamenii să își întoarcă inima. Bineînțeles, asta cere timp. Iar tu stai cam prost cu timpul?
Preocupă-te de suflet, de intelect. Citește cărți bune, nu tot ce se vinde rapid și ieftin. Învață să știi de toate. Fă-te o companie plăcută oriunde. Respectă-te și nu întoarce capul după fluierăturile unor băieți care nu au nimic în cap. Nu crede tot ce ți se spune. Oamenii pot spune multe lucruri ca să obțină ceea ce vor. Fii deosebită. Simplă. Demnă. Să nu fii nevoită să te ascunzi după vreun copac când vei vedea pe stradă vreun băiat cu care ai avut vreo legătură de care ți-e rușine acum. Să treci plină de grație pe lângă oricine, nu cu privirile aplecate în pământ. Așa să fii, draga mea.
Și ce dacă nu vei fi prea populară? Și ce dacă unii băieți vor râde de tine și de idealurile tale înalte? Și ce dacă va trebui să le spui NU multora? Cunoaște-te pe tine însuți. Nu vei rămâne de rușine niciodată dacă îți vei cunoaște valoarea. Așadar, cât crezi că valorezi?
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Apreciază:
Apreciază Încarc...
