Există multe posibilități pentru care o biserică nu merge bine. În primul rând lipsa tinerilor. În multe biserici, a fi tânăr este echivalentul lui a sta degeaba. Acolo unde sunt mai puțini oameni, acolo unde slujește mereu fratele Gheorghe cu încă vreo doi sau trei frați cam de aceeași vârstă, acolo stagnarea este garantată.
Dacă ești tânăr acolo, pleci. Te duci în altă biserică unde poți să-L cinstești pe Dumnezeu prin pasiune și dedicare. Și să nu vrei și tot nu poți rămâne. Nu zic că cei care au o vârstă trebuie lăsați să doarmă, dar când este mai mult somn și obișnuință decât pasiune, renunți. Când e seară de tineret și o pui tot pe sora de optzeci de ani să cânte sau să recite o poezie, când sunt alții tineri care ar putea, e trist. Normal că nu mai vezi vreun tânăr pe acolo.
Mă gândesc cum privește Dumnezeu toate astea. Cei în putere pe scaune, ce mai slabi la slujire.
Nu mă mir că cei tineri pleacă. Se duc unde se simt zidiți, unde cresc, unde pot să-L înalțe pe Hristos și unde își pot face prieteni de aceeași vârstă. Problema lor e o problemă actuală care necesită o abordare nouă. Bisericile care nu dau atenție acestui fapt vor muri. E dramatic și n-aș dori să se întâmple așa ceva în România.
Ajungem să cântăm imnuri tinereții fără să înțelegem ceea ce se întâmplă cu adevărat în adâncul ei. Unii pastori i-ar implica pe tineri dar nu prea au pe cine că nu mai sunt. Alții nu, se gândesc că un om la 75 de ani mai are multe de oferit…
Euripide spunea că puterea celor tineri stă în faptă, iar a celor bătrâni în chibzuință. Asta seamănă un pic cu o biserică aproape perfectă. Întrebarea este câți înțeleg asta?
Alexandru Fintoiu – http://www.ciresarii.ro/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
