O părere echilibrată despre sine

Terenul acesta al imaginii de sine, stimei de sine, părerii despre sine, este unul evitat în discuţii sau dacă se apucă careva de predicat sau spus ceva de regulă o face în termeni negativi. Am scris în prima meditare despre modul în care oamenii condamnă o părere „prea înaltă” despre sine orice om care ara altceva de spus despre sine decât „minus”, dar am văzut şi că „o părere proastă despre sine” e tot la fel de rea, dacă nu mai rea decât extrema cealaltă. Totuşi, cum putem avea o părere bună, în sensul de „echilibrată” despre noi?

Iată câteva aspecte importante când vrem să vorbim de o bună imagine de sine:

Sunt creaţia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu face lucruri imperfecte, incorecte, defecte. Sunt aşa cum m-a creat El şi am încredinţarea că tot ceea ce face El este desăvârşit. David ajunge să izbucnească în laudă la adresa lui Dumnezeu când realizezi lucrul acesta: „Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”. E foarte important să conştientizez că nu sunt la voia întâmplării, nu sunt abandonat, nu sunt al nimănui eu sunt al Lui, sunt opera lui Dumnezeu.

Am un scop, o chemare. Tot David surprinde faptul că Dumnezeu ne ştie toate zilele vieţii înainte de a ne fi născut. Cu alte cuvinte nu m-am născut doar ca să fiu şi să „poluez”. Am o menire, o chemare pe pământul acesta. Sunt aici cu o misiune şi misiunea fiecăruia este foarte importantă. Dumnezeu a pregătit şi faptele bune pe care trebuie să le facem cum spune Apostolul Pavel în scrisoarea adresată Efesenilor „Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Şi aceste fapte bune fac parte din misiunea noastră pentru că Domnul Isus spune „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” În consecinţă eu sunt important în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu mi-a încredinţat o misiune mare.

Am fost înzestrat în mod deosebit pentru lucrarea la care sunt chemat. Tot Pavel, în scrisoarea trimisă Corintenilor de data aceasta spune că:  „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu a pus în mine daruri, abilităţi, îndemânări pe care nimeni nu le mai are în aceleaşi proporţii. Asta mă face să mă văd acea fiinţă minunată, asta mă face să-mi văd identitatea în trup, importanţa în locul în care sunt chemat să Îl slujesc pe El. Asta mă face să văd ce sunt prin şi în El.

Lucrători împreună cu Dumnezeu. Lucrarea pe care o avem de făcut este aşa de importantă încât Dumnezeu se preocupă de ea şi noi am fost şi suntem consideraţi buni pentru a fi „conlucrători” cu Dumnezeu. Pavel le spune acest adevăr în scrisoarea către Corinteni: „Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”.

Suntem fiii lui Dumnezeu, suntem prietenii Domnului Isus Hristos. Căci toţi cei ce Sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu Sunt fii ai lui Dumnezeu Spune Pavel în scrisoarea către romani iar Domnul Isus Hristos spune: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” Face parte din imaginea corectă despre sine. Face parte din identitatea mea. Asta mă responsabilizează şi mă motivează la o trăire înaltă şi în acelaşi timp atentă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Nu pot să mă comport oricum, sunt fiu de Dumnezeu, îl am pe Domnul Isus ca prieten.

Îl voi vedea pe Dumnezeu. Asta mă motivează să fiu ceea ce sunt chemat să fiu. Faptul că Dumnezeu îmi va face chemarea „vino binecuvântatul tatălui de moşteneşte” este cea mai înaltă chemare pe care o pot auzi. Mă face să mă simt cel mai iubit, cel mai favorizat, cel mai iertat dintre toţi oamenii. Voi fi acolo o veşnicie întreagă şi asta mă face să mă simt încă de pe acum special, unic, important, responsabil, smerit, atent. Chemarea asta e scopul vieţii mele, să fiu considerat „binecuvântatul Tatălui”. Iată ce înseamnă o imagine corectă de sine.

Dragii mei, sunt realităţi, sunt aspecte care sunt menite să ne construiască o imagine corectă a ceea ce suntem noi. Aceste aspecte luate împreună nu ne vor lăsa nici să avem o părere mai înaltă decât se cuvine nici să avem o părere proastă despre noi. Acesta adevăruri ne obligă la o trăire echilibrată, responsabilă, matură şi ne obligă la o trăire Cristică. Hristos, care trebuie să fie modelul nostru suprem, a trăit echilibrat şi noi suntem chemaţi să trăim echilibrat.

Ai grijă mare ce crezi despre tine. Ai grijă la imaginea pe care o ai despre tine pentru că ea te poate îndepărta de la traseul pe care îl ai de urmat. O părere prea înaltă despre sine te poate transforma într-un mic zeu închipuit iar o părere proastă te poate scoate din lucrare, te poate paraliza în împlinirea chemărilor pe care le ai. Lasă Duhul Sfânt să te călăuzească în toată înţelepciunea şi vei fi călăuzit în chip minunat.

Nu uita, eşti o făptură minunată!

Scris de: Teofil Gavril – www.filedinjurnal.ro