DUHUL SFÂNT (de ce avem nevoie de Duhul Sfânt?)
Duhul Sfânt –puterea lui Dumnezeu. Multă lume nu cunoaşte Scriptura şi adeseori, creştinii ajung la confuzii pentru că doar ascultă de la unii, văd anumite lucruri dar nu cerceteaza Biblia şi nu cer călăuzire şi descoperire de la Dumnezeu, ca să vadă adevărul. Am discutat cu multi fraţi creştini sau aşa zişi creştini şi ziceau ca ei cred în Dumnezeu dar nu si în Duhul Sfânt dar oare ce crestini sunt aştia care nu stiu ca Tatal, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una ….. cum ar putea astfel de fraţi să creadă în Dumnezeu? Sau poate nu stiu ce înseamnă credinţa …... oare nu sta scris în Biblie că Dumnezeu a lăsat Duhul Sfânt sa ne călăuzească şi să ne insoţească până vom ajunge acasă. Luca 24:49, Ioel 2:28. Dar aceşti fraţi din câte am discutat cu ei le e frică de adevăr pentru ca Duhul Sfânt e Duhul Adevărului de care nimic nu e ascuns , şi cred că mulţi mai au multe păcate ascunse de care le e frică, şi de aceea nu primesc Duhul Sfânt , (pentru că Dumnezeu le va descoperi ) acestor fraţi le place minciuna dar cu Dumnezeu nu mere aşa , Bibila ne spune adevarat vă spun că şi au luat răsplata. Iată că din vechime Dumnezeu prin proorocul Ioel ne vorbeşte despre puterea ce o va trimite peste copiii Lui (Duhul Sfânt) „iată ce vorbeşte Domnul prin proorocul Său Ioel: pentru vremea cea din urmă pentru noul Israel voi turna din Duhul Meu , fiicele şi fii voştri, bătrânii şi tinerii vor avea visuri vedenii şi chear mulţi vor prooroci” Ioel 2 : 28.. 1 Corinteni cap .12.
Mulţi rămân la ideea că a avea Duhul Sfânt e doar atunci când prooroceşti dar se înseala amarnic, a prooroci e doar un dar al Duhului Sfânt, în 1 Corinteni ne redă feluritele daruri ale Duhului Sfânt şi iatăle: vorbirea despre înţelepciune, vorbirea despre cunoştinţă, credinţa, darul tălmăcirilor, puterea de a face minuni ,,prorocia, deosebirea duhurilor,vorbirea în limbi şi darul tălmăciri lor iată câte daruri sunt nu ştiu de ce unii cred că doar dacă prooroceşti ai Duhul Sfânt ,,probabil nu au citit Biblia niciodată ….. Domnul să îi trezească. 1 Cor.12:1-11 Roadele Duhului Sfânt sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Galateni 5: 22,23. Iată de ce avem nevoie de Duhul Sfânt, fără El nu putem împlini aceste lucruri, nu putem avea aceste roade fară de care nimeni nu îl va vedea pe Dumnezeu. Şi sunt atâţea care vorbesc împotriva Duhului Sfânt deoarece nu cunosc Biblia, dacă ar cunoaşte-o o clipă nu ar mai sta pe loc. Haideţi să ne pocăim şi să cerem de la Dumnezeu această putere ca să putem face în toate voia Lui. Dumnezeu să ne binecuvinteze să ne trezim din somnul nepăsării.
scris de Margea Gheorghe Florin, ®www.CrestinTotal.ro
CITESTE MAI MULTE ARTICOLE DE Margea Gheorghe Florin
In fiecare Miercuri un nou articol de Margea Gheorghe Florin
Publicitate
Complex turistic Puiu-Somesul Rece
ofera: Cabane, terenuri de fotbal, baschet, tenis, tabere, drumetii ..
mai multe citeste pe www.complex-turistic-puiu.ro
KERIGMA.ro
Noutati: Biblii, Carti, Cadouri, Muzica, Predici, Video/DVD
.. mai multe noutati citeste pe KERIGMA.ro
Vacante pentru toti
ofera: Sejururi, Circuite, Croaziere, bilete de autocar si avion
… mai multe Servicii pe www.vacantepentrutoti.ro
Life Romania
Carti: Viata Crestina, Tineri, Biblii, Carti Audio, Romane, Sanatate
mai multe carti pe www.liferomania.ro
Rom.8:9-11Duhul Sfant este dragostea desavarsita in om care este o putere de a marturisii pe Domnul Isus Hristos in tot locul oriunde si oricand ,Col .2:6-9Duhul sfant este unul corector, El ne corecteaza atunci cand gresim ,de ce? pentru ca noi sa ajungem sa traim ca sfintii cine uraste corectarea si invatatura care e cam dura pentru uni, dar sanatoasa, nu poate ajunge sa fie cu Isus in vesnicie si roadele Duhului sfant vor fi vrednice de lauda in imparatia cerurilor,de aceea avem nevoie de Duhul Sfant sa ne iubim uni pe alti si cand iti vezi fratele cazut tu sa il ridici si pe uni sa-i smulgeti ca din foc si Bucurati-va intotdeauna,Rugativa neincetat si Nu stingeti Duhul.
Duhul Sfant este “Hristos in voi nadejdea slavei”.Col.1;25-29Amin
Cartea CONTRA CURENTULUI: Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă!
Se spune că a înota contra curentului este nerecomandat şi chiar periculos. Însă atunci când curentul te duce la moarte, lucrurile stau altfel. Homosexualitatea duce la moarte. Unii homosexuali decid să-şi schimbe viaţa. Cartea ‘Contra Curentului’, disponibilă acum la http://www.contracurentului.com, prezintă câteva astfel de cazuri: lupta lor, căderile, ridicările şi credinţa lor. Şi faptul că în lupta aceasta nu sunt singuri.
Vă scriu aceste rânduri cu ochii plini de lacrimi. Eu aşa sunt destinat, să trăiesc o viaţă de chin. Nu am pe nimeni, pentru că tuturor le este ruşine de mine, colegii îşi bat joc într-una de mine, mă fac să sufăr enorm. Simt o foarte mare singurătate, nu mai rezist. De ce vrea Dumnezeu asta? Cu ce sunt eu de vină? Nu ştiu dacă mai are rost să trăiesc, nu are niciun sens. Dumnezeu mă poate ajuta, dar eu simt că nu mai pot, că mă sfârşesc. Oare voi avea clipe de bucurii în viaţă? Nu prea cred. Oare o să mă mai simt singur? – Ruben
La un procent estimat de 2,5% din populaţie, în prezent există în lume 155 de milioane de homosexuali, dintre care 18 milioane în Europa. Mulţi dintre aceştia îşi duc viaţa în tăcere, temându-se că dacă se află despre orientarea lor sexuală se vor confrunta cu respingerea celor din jur. Pe aceşti homosexuali tăcuţi, paginile lucioase ale revistelor mondene, care prezintă homosexualitatea ca pe un lucru cool sau trendy, îi ajută prea puţin. Cei care se destăinuie în această carte prezintă o altă faţă a homosexualităţii. Unii homosexuali suferă, luptă din răsputeri împotriva atracţiilor faţă de acelaşi sex şi doresc să se schimbe. Mulţi dintre aceştia fac parte din mediul evanghelic. Există homosexuali care cred în Dumnezeu şi Îl văd ca pe singura lor salvare, dar pe lângă credinţă, au nevoie de cineva care să îi asculte. Au nevoie de ajutorul nostru! – Contra Curentului
Cuprins
Mulţumiri
Cuvânt înainte
1. Homosexualitatea prin ochii lor
2. Ei au nevoie de noi!
3. Unde poţi primi ajutor?
4. Resurse
Provocare
De ce avem nevoie de Duhul Sfint?El ne calauzeste spre Dumnezeu,El este Mingiietorul nostru,prin El intelegem Cuvintul Domnului,insa Duhul nu vine in viata noastra singur,Tatal,Fiul si Duhul una sint,ori primim tot,ori nimic.Duhul ne da intradevar daruri,dar aceste daruri ,domnul le hotaraste.Domnul ne da dupa cum EL crede de cuviinta.
Mda !!! Cei botezati de Domnul cu Duhul Sfant vor fi rapiti la cer ca mireasa a Domnului Isus!!! Puneti-va pe staruinta nu stati asa nepasatori ca se apropie…………… !!!
Am o intrebare pentru voi.
Pentru voi sa ai Duhul Sfant inseamna doar vorbirea limbi,sau ai duhul sfant si daca ai roadele Duhului Sfant care sunt enumerate mai sus: pacea bunatatea, etc, fara sa ai si vorbirea in limbi?
ma fratilor degeaba staruiti dupa Duhul Sfant. Duhul Sfant o sa-l primiti dupa comportamentul vostru, dupa faptele voastre nu daca starui dupa el. Si as avea o intrebare pt care poate sa raspunda De ce penticostali vor numa vorbirea in limbi si prorocia pentru ca Darurile Duhuli Sfant sunt mult mai multe?
felicitari celui care a publicat acest articol.
Domnul sa va binecuvanteze!Sunt de acord cu tiberiu ,depinde da dragostea noastra si ce putem face uni pentru alti ,sa nu credeti ca daca vorbesti in limbi ai Duhul Sfant si tu iti urasti fratele si te porti urat cu sotia sau semenii,aceea e o doctrina penticostala falsa neinteleasa ,vorbitul in limbi este sa vorbesti cursiv o alta limba din alta tara ca tu care il cunosti pe Hristos si crezi in El sa il marturisesti in lume ,cum sunt evanghelisti misionari,nu- faptul ca ei spun doua ,trei cuvinte neintelese si sa dau mari ca au Duhul Sfant,erezie fratilor si surorilor,Faptele Apost.2:1-11 (8)deci ei il marturiseau pe Dumnezeu in alte limbi vorbind cursiv si pe intelesul lor,am intalnit un crestin care vorbea in limbi dar se certa cu fratii si cei care proroceau faceau multe alte rele ,intelegiti-va cand ai Duhul Sfant tu ai dragoste si faci toate lucrurile bune si poti sa ai alte daruri care sa te caracterizeze ,cand aduci Roadele Duhului atunci sa vede ca tu ai Duhul Sfant ,restul sunt senzati de moment sa stiti ca acelea nu va ajuta la nimic daca nu poti sa faci ceva bun in viata ta de crestin, degeaba ,acelea toate se termina dar ce ai facut din dragoste ramane ,parerea mea.1 Ioan 4:6-21.Amin
DOMNU DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE FRATE FLORIN SA TE POARTE IN CARUL LUI DE BIRUINTE IN ISUS CRISTOS .IAR SARBATOAREA CARE NE ESTE IN FATA SA FIE CEA MAI FRUMOASA ZI DE PRIMAVARA DI VIATA TA .IN ACEAST ARTICOL AI PUS O INTRBARE ;DE CE AVEM NEVOIE DE DUHUL SFINT;FIIECARE CRESTIN TREBUIE SA STUDIEZE CARTEA SFINTA BIBLIA SI IN EA SE GASESC TOATE RASPUNSURILE .FIECARE CRESTIN TRBUIE SA CREADA TOT SAU NIMICSI SA PRIMEASCA ORI TOT ORI NIMIC .FIINCA TATAL,FIUL SI DUHUL SFINT SUNT UNA .AMIN
Fratilor,haideti sa nu mai facem greseala si sa legam Duhul Sfint doar de darul vorbirii in limbi,Duhul Sfint putem sa-l primim in 3 moduri;;
1-inainte de botezul in apa,prin credinta
2-dupa botezul in apa ,prin punerea miinilor
3-dupa botez ,prin staruinta in rugaciune
acum.intradevar ca Duhul va veni peste noi cu unul sau mai multe daruri,insa asta Domnul hotaraste nu noi,haideti sa ne uitam fiecare in viata noatra sa vedem daca intradevar Duhukl sfint a schimbat ceva in viata noastra,darurile sint enumerate in articol,care vrea domnul sa ni-l ofere ,pe acela vom primi,nu de noi depinde ci de Domnul care are un plan cu noi si El ne va da ceea ce el doreste sa avem pt a putea sluji domnului si fratilor
vad ca se vorbeste aici despre Duhul Sfant , dar nu stie cine este si ce rol are ? este erezie sa spui despre Duhul Sfant ca este putere a lui Dumnezeu si a spune ca Duhul Sfant locuieste in oricine . Duhul Sfant nu locuieste in cel in care locuieste si pacatul , ca n-are cum sa locuiasca in acelasi timp si loc si Hristos si Veliar , lumina si intunericul si nu poti sa te inchini la doi stapani . sa vedem insa cine este Duhul Sfant ? Articolul 8 din Simbolul Credintei este: “Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci”.
Acest articol cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant, a treia persoana a Prea Sfantei Treimi, si anume: Duhul Sfant este Dunmezeu adevarat, ca Tatal si Fiul, pentru ca purcede din insasi fiinta Tatalui, are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si Tatal si Fiul si i se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si Fiului.
Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si stapaneste toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-le prin Sfantele Taine harul dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oameni de pacate si-i Sfanteste, pregatindu-i astfel pentru viata vesnica.
Si tot Duhul Sfant da pentru viata bine placuta lui Dumnezeu felurite daruri, care sunt sapte (intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau cucernicia, frica de Dumnezeu).
Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El a insuflat pe Sfantii scriitori ai Sfantei Scripturi sa inteleaga cele dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala.
Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal. Asa ne-a descoperit insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, cind a zis: “Duhul adevarului, care din Tatal purcede” (loan 15, 26). Asa invata si intreaga Sfanta Traditie, anume ca in Sfanta Treime este un singur izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dunmezeu-Tatal. Aceasta invatatura ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal este pastrata si propovaduita neschimbat de Biserica Ortodoxa. Asadar, cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a abatut de la credinta cea adevatara.
Frate, stii tu Cine este Duhul Sfant?
“Si asa, dupa inaltarea in trup si pana la Cinzecime, Sfintii Apostoli au asteptat venirea Sfantului Duh. Din pricina ca Duhul Sfant inca nu Se pogorase, Biserica nu primise inca acel nepretuit, neasemuit dar. Trupul Bisericii era, cum s-ar zice, fara suflet, neinsufletit. Duhul Sfant inca nu venise sa dea viata si sa insufleteasca Biserica lui Hristos, inima Bisericii inca nu incepuse sa bata.
O, Duhule al lui Dumnezeu, vino si Te salasluieste in inima Bisericii Fiului lui Dumnezeu! O, Duhule Sfinte, vino si in bisericile noastre cele pamantesti si in inimile noastre!
Da, frate, Duhul Sfant va veni in bisericile lui Dumnezeu. Ai grija sa te invrednicesti ca El sa vina si in trupul si in sufletul tau. Stii ca Biserica este acolo unde este si Duhul; fara Duhul Sfant nu poate fi nicio Biserica. Din aceasta pricina, adunarile eretice nu pot fi numite Biserici, chiar daca formele lor exterioare sunt asemanatoare celor ale Bisericii. Sa stii ca acesta este doar un cadavru fara viata. Duhul Sfant salasluieste acolo unde este credinta dreapta si o puternica adeverire in virtute si adevar [a acesteia]. Despre o astfel de Biserica marturiseste Domnul ca de Mireasa Sa, adresandu-I-se profetic: Toata esti frumoasa, draga Mea, si fara nicio pata (Cantarea Cantarilor 4:7).
Frate al meu, tie iti zic: si tu esti biserica a lui Dumnezeu, dupa cuvintele dumnezeiescului Pavel: “… trupul vostru este templu [biserica] al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu, si voi nu sunteti ai vostri (I Cor. 6:19). Cum s-ar spune, tu nu-ti mai apartii, ci esti al lui Dumnezeu; esti al Domnului Iisus Hristos, Care te-a mantuit cu mare pret (I Cor. 4:20), scumpul Lui Sange, prin care te-a rascumparat pentru Sine (cf. Fapte 20:28). Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu.
Duhul Sfant locuieste intru tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte. Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul, nu te intrista! Sau, mai degraba: da, intristeaza-te, dar nu deznadajdui, caci Dumnezeu iti vede slabiciunea: Carnea este neputincioasa, asa ti-a zis, in bunavointa Sa, Facatorul tau (Mt. 26:41). Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute, si sunt facute din piatra, caramida, marmura, fier – materiale mult mai tari decat trupul tau care, ca urmare a caderii, transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau celui nemuritor. Daca iti arati ardoarea, atunci, in ziua Cincizecimii, pe cand te vei ruga, templul tau se va innoi, iar harul Duhului Sfant este puternic a-l face inca o data mai puternic si mai maret. Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi un templu al lui Dumnezeu, si ca Duhul Sfant nu numai sa nu Se departeze niciodata de la tine, ci sa te si innoiasca, sa te intareasca, sa te sfinteasca si sa te umple cu har.
Frate, intelegi tu cine este Duhul Sfant? Duhul Sfant este lumina de mai-nainte de veci; El este Focul de viata facator; El este Datatorul vietii si Viata Insasi; El este Minte si Putere, ale Carui adancuri niciun muritor – nici chiar puterile ingeresti – nu le poate atinge sau descrie! Duhul Sfant este Dumnezeu, a treia Persoana a Sfintei Treimi, purcezand de la Tatal [si fiind trimis in lume] prin Fiul, fiind impreuna-slavit si imparatind pe acelasi tron cu ei. Duhul Sfant este Cel mai minunat dintre toate cele ce sunt pe pamant.
Frate, stii tu Cine este Duhul Sfant? Daca spui: “Da, stiu”, te afli in mare inselare, si ma tem pentru tine, caci numai Dumnezeu Se cunoaste pe Sine Insusi, dupa cuvantul Apostolului: Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le stie, fara numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2:11) Pentru eretici este firesc sa se “infrateasca” cu Duhul Sfant, dar noua, ortodocsilor, ni se cere ca insusi numele Duhului Sfant sa-l rostim cu frica si cutremur. Daca spui: “Nu, nu stiu”, de asemenea ma tem si ma intristez pentru tine, deoarece aceasta arata ca viata ta este inca o noapte intunecata. Frate, trebuie sa-L cunosti pe Duhul Sfant dupa putinul de care suntem in stare, caci de nu va locui Duhul Sfant inlauntrul tau, nu esti al lui Hristos; daca Duhul nu-ti atinge inima in aceasta viata, vai tie, caci esti inca mort duhovniceste (cf. Rom. 8:9-10).
(…)
Pentru aceasta, in ziua praznicului Sfintei Cincizecimi, atunci cand, frate, cu evlavie si cu genunchii plecati, asculti rugaciunile rostite de preot, ce graieste pentru turma si in numele turmei sale, incredinteaza-te pentru ce te rogi. In aceasta zi, Duhul Sfant este in mod vadit prezent in Biserica si asculta rugaciunile! Din aceasta pricina, frate, ia aminte, socoteste de dinainte si cugeta la ce-I vei cere lui Dumnezeu. Poate ca ai multe tristeti si necazuri care iti ingreuiaza inima, si vrei sa-I ceri lui Dumnezeu sa-ti usureze aceste greutati si sa te ajute. Roaga-te pentru aceasta. Dar, ceea ce este de o insemnatate si intaietate nesfarsit mai mare…, trebuie sa-L implori pe Dumnezeu sa-ti dea harul Duhului Sfant si sa-ti umple sufletul pana la revarsare, pana la capatul puterilor. Cu alte cuvinte, trebuie sa ceri sa te primeasca, inca din viata aceasta, in Imparatia Cerurilor, ca sa-ti dea arvuna si inceputul viitorului, desfatarea cea vesnica.
Mai adaug chiar si ca numai aceasta singura trebuie sa-ti fie rugaciunea din acea zi. Dar carnea este neputincioasa, iar lui Dumnezeu cere-I – dupa neputinta ta – si ceva din cele pamantesti. Dumnezeu va lua aminte la tine, dupa cum este scris: Domnul te va auzi in ziua necazului (Ps. 19:2). Dar nu uita, cu niciun chip nu trebuie sa uiti ca cea mai insemnata dintre cererile tale trebuie sa fie aceea de a primi harul Duhului Sfant. Cunoaste, frate, ca daca vei primi acest dar, nu vei avea nevoie de nimic altceva, nici nu vei dori ceva mai mult, caci Duhul Sfant este o Comoara plina de bunatati, dincolo de orice masura. (…) Astfel, de Praznicul Cinzecimii, cand praznuim Pogorarea Duhului Sfant asupra Bisericii, roaga-te fierbinte ca Duhul Sfant sa Se pogoare asupra ta, pregatindu-te dinainte cu rugaciune si citiri duhovnicesti. (…)
Duhul Sfant a fost dintotdeauna, este si va fi. Roaga-te Lui ca sa Se pogoare peste tine, ca si tu sa afli intotdeauna harul Sau. Duhul Sfant este Viata tuturor fiintelor, Duhul Datator de viata. Duhul Sfant este Foc. Roaga-te ca sa prefaca in cenusa tot ceea ce este inlauntrul tau fara folos, si ca sa aprinda candela inimii tale si sa arda intru toti vecii, ca niciun intuneric sa nu o cuprinda. Duhul Sfant este Lumina. Roaga-te sa te lumineze, ca sa stralucesti ca un soare pe cerul duhovnicesc al Imparatiei lui Dumnezeu. Duhul Sfant este Dumnezeu. Roaga-te ca sa te sfinteasca si sa-ti dea har sa te impartasesti de El in veci. Duhul Sfant este totul. Roaga-te Lui – ca Unul Ce este Vistierul lucrurilor celor bune – sa Se reverse in inima ta, umpland-o pana sus, pana la revarsare, cu nesfarsita desfatare, astfel incat sa fii bogat intru toti vecii. Duhul Sfant este nemuritor. Roaga-te ca si tu sa fii duh, caci carnea si sangele sunt prea slabe ca sa mosteneasca viata vesnica, iar ele trebuie, intr-un fel minunat, inca viind aici pe pamant, sa devina duhovnicesti. Spune inimii tale: “Inima, ce faci aici pe pamant? De ce slabesti si nu vrei sa te ridici deasupra pamantului si a cenusii? De ce te intristezi de poverile si de lipsurile pamantesti? Sa stii ca toate cele de aici de pe pamant sunt altfel decat cele din Cer si dreptatea lor, si ca tu esti facut sa apartii Cerului!
Duhul Sfant te cheama in Cer. Grabeste-te, raspunde degrab chemarii Lui! Duhul Sfant este Mangaietorul. Vino si cazi ganditor pe pieptul Lui si plangi inaintea Lui. Spune-i necazurile si toate tristetile tale, si cere sa te ia in bratele Sale ca pe un copil. Striga dupa El. Nu te rusina de neputinta ta, caci El este Tatal tau, si El nu te va rusina si nici respinge. Dimpotriva, El este singurul Bun (cf. Mt. 19:17). El va intelege totul, si El te va mangaia cu o mangaiere dumnezeiasca, fara margini, imbelsugata, si va sterge toata lacrima de pe ochii tai (cf. Apoc. 7:17; 21:4).
Priveste la acest templu pamantesc, impodobit cu flori, si aminteste-ti ca Duhul Sfant este puternic si in stare sa te umple de mireasma vietii care nu piere niciodata.
O, Duhule Sfinte, da-ne noua sa Te slujim in Duh si in adevar (cf. Ioan 4:24), si vino si Te salasluieste intru noi! Nu inseteaza desertul pentru o picatura de ploaie cat inseteaza inimile noastre pentru venirea Ta! Vino la noi, Dumnezeul nostru, Bucuria noastra, Toate ale noastre! Tu esti Dumnezeu vesnic, Duh Sfant, iar noi, prin dragostea Ta, vom trai pentru vesnicie, in vreme ce toate celelalte sunt doar un vis, un rau curgator“.
“Se zice ca Avraam si Iacov L-au vazut pe Domnul si au stat de vorba cu El in acelasi fel, si ca Iacov chiar s-a luptat cu El. Moisi si toti oamenii care erau cu el L-au vazut pe Dumnezeu atunci cand a primit de la El tablele legii, in muntele Sinai. Un stalp de nori si un stalp de foc, sau cu alte cuvinte, harul vadit al Duhului Sfant, i-au calauzit pe oamenii Domnului in pustie. Oamenii nu l-au vazut pe Dumnezeu si harul Duhului Sau Sfant in timp ce dormeau, in vise, sau in inflacararea unei imaginatii dezordonate, ci in realitate si trezvie.
“Am devenit atat de neatenti la lucrarea mantuirii noastre, incat interpretam gresit si multe alte cuvinte din Sfanta Scriptura, si asta pentru ca nu cautam harul Domnului, si pentru ca, in mandria mintilor noastre, nu ii ingaduiam sa se salasluiasca in sufletele noastre. De aceea nu avem adevarata luminare de la Domnul, pe care El o trimite in inimile oamenilor care flamanzesc si inseteaza profund dupa dreptatea sau sfintenia Sa.”
Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana. Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si Adam nu a fost zidit mort, ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant.
Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat dupa aceea in fata sa, aceasta suflare de viata – adica harul Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului – Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet si duh, fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele. Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7), adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel. Toate ii erau supuse, el fiind cel iubit de Dumnezeu, ca imparatul si stapanul zidirii, si toate il priveau ca pe incununarea desavarsita a fapturilor Domnului. Adam a fost facut atat de intelept de aceasta suflare de viata, care a fost suflata in fata sa de buzele ziditoare a lui Dumnezeu, Facatorul si Stapanitorul a toate, incat nu a existat si probabil nu va mai exista om mai intelept si mai inteligent decat el, vreodata pe pamant. Cand Domnul i-a poruncit sa dea nume tuturor fapturilor, el a dat fiecareia un nume care-i exprima pe deplin toate calitatile, puterile si insusirile daruite de Dumnezeu atunci cand a zidit-o.
“Ca rezultat al acestui dar, al harului dincolo de fire al lui Dumnezeu, care i-a fost daruit prin suflarea de viata, Adam putea sa Il vada, sa Il inteleaga pe Dumnezeu umbland in Rai, sa Ii priceapa vorbele, sa inteleaga convorbirile sfintilor ingeri, limbile tuturor fiarelor, pasarilor si reptilelor si tot ceea ce ne este acum ascuns, noua fapturilor cazute si pacatoase. Toate acestea ii erau foarte vadite lui Adam, inainte de caderea sa. Domnul Dumnezeu i-a dat si Evei aceeasi intelepciune, tarie, putere nemarginita si toate celelalte insusiri bune si sfinte. El nu a zidit-o din tarana, ci din coasta lui Adam, in Edenul incantarii, Raiul pe care El l-a asezat in mijlocul pamantului.
“Pentru ca ei sa poata mereu sa pastreze cu usurinta insusirile nemuritoare, dumnezeiesti si desavarsite ale acestei suflari de viata, Dumnezeu a asezat in mijlocul gradinii pomul vietii, cu roade inzestrate de intreaga esenta si plinatate a suflarii Sale dumnezeiesti. Daca nu ar fi pacatuit, Adam si Eva, precum si toti urmasii lor, ar fi putut sa manance mereu din roadele pomului vietii si, astfel, sa pastreze de-a pururea puterea datatoare de viata a harului dumnezeiesc.
“Ei ar fi putut, de asemenea, sa-si pastreze pururea toate puterile trupului, sufletului si duhului lor intr-o stare de nemurire si tinerete vesnica, si ar fi putut continua, in aceasta stare a lor de nemurire si fericire, pentru totdeauna. In prezent, insa, ne este greu chiar si sa ne inchipuim un asemenea har.
“Dar prin gustarea din pomului cunostiintei binelui si a raului – care a fost inainte de vreme si impotriva poruncii lui Dumnezeu – ei au invatat osebirea dintre bine si rau si au fost supusi tuturor consecintelor de dupa nerespectarea poruncii Domnului. Apoi, au pierdut acest dar nepretuit al harului Duhului lui Dumnezeu, pentru ca, pana la venirea in lume a lui Dumnezeu-omul, Iisus Hristos, “inca nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit” (Ioan 7:39).
“Totusi aceasta nu inseamna ca Duhul lui Dumnezeu nu era in lume deloc, ci doar ca prezenta Sa nu era atat de vadita. Se manifesta doar exterior, si doar semnele prezentei Sale in lume au fost cunoscute de oameni. Astfel, de pilda, multe taine legate de mantuirea ce va veni a neamului omenesc i-au fost descoperite atat lui Adam cat si Evei, dupa caderea lor. Lui Cain, in ciuda lipsei de cinstire si a neascultarii sale, i-a fost usor sa inteleaga vocea care purta harul si dumnezeirea, in cuvintele acuzatoare. Noe a vorbit cu Dumnezeu. Avraam L-a vazut pe Dumnezeu si ziua Sa si s-a bucurat (in Ioan 8:56). Harul Duhului Sfant lucrand exterior se mai reflecta in toti proorocii Vechiului Testament si in sfintii Israilului. Dupa aceea, iudeii au intemeiat scoli prorocesti anume, in care fii proorocilor erau invatati sa deosebeasca semnele manifestarii lui Dumnezeu sau a Ingerilor, si sa distinga lucrarile Duhului Sfant de fenomenele naturale obisnuite, ale vietii pamantesti lipsita de har. Simeon, care L-a tinut pe Dumnezeu in bratele sale, bunicii lui Hristos, Ioachim si Ana, si nenumarati alti slujitori ai lui Dumnezeu au avut parte mereu de diferite aparitii dumnezeiesti, descoperiri, si au auzit voci, care au fost insotite de intamplari minunate vadite. Cu toate ca nu cu aceeasi tarie ca la poporul lui Dumnezeu, prezenta Duhului lui Dumnezeu a lucrat totusi si in paganii care nu-L cunosteau pe adevaratul Dumnezeu, pentru ca, chiar si printre acestia, Dumnezeu a gasit oamenii alesi. De pilda, au existat fecioarele-prorocite pe nume sibile, care si-au inchinat fecioria unui Dumnezeu necunoscut, dar lui Dumnezeu, Ziditorul lumii, atotputernicul ocarmuitor al universului, asa cum era conceput El de pagani. Cu toate ca filosofii pagani au ratacit si in intunericul necunoasterii lui Dumnezeu, totusi, ei au cautat adevarul, care este iubit de Dumnezeu. Din pricina acestei cautari placute lui Dumnezeu, ei s-au putut bucura de Duhul Domnului. Se spune ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu indeplinesc din fire cerintele legii si fac ceea ce este placut Lui (cf. Romani 2:14). Domnul lauda astfel adevarul, caci spune El insusi despre acesta, prin Sfantul Duh: “Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit.” (Psalmul 84:12[85:11]).
“Deci vezi, iubitorul de Dumnezeu, atat la sfantul popor iudeu, un popor iubit de Dumnezeu, cat si la paganii care nu-L cunosteau pe Domnul, s-a pastrat o cunostinta despre Dumnezeu – astfel, fiul meu, cu o intelegere limpede si rationala a felului in care lucreaza Domnul Dumnezeul nostru Sfantul Duh in om, si cu ajutorul simtamintelor noastre launtrice si exterioare, ne putem incredinta ca aceasta este cu adevarat lucrarea Duhului, si nu o amagire a vrajmasului. Astfel a fost, de la caderea lui Adam, pana la venirea in lume a Domnului nostru Iisus Hristos, in trup.
“Fara aceasta constientizare perceptibila a lucrarilor Sfantului Duh, care a fost pastrata mereu in firea omeneasca, oamenii nu ar fi putut sti cu siguranta ca rodul samantei femeii, care fusese fagaduit lui Adam si Evei, a venit in lume sa zdrobeasca capul sarpelui. (Facerea 3:15).
“La urma, Sfantul Duh i-a prevestit Sfantului Simeon, care avea atunci 65 de ani, taina zamislirii fecioresti si a nasterii lui Hristos din prea-curata si pururea Fecioara Maria. Dupa aceea, dupa ce a trait prin harul Sfantului Duh al Domnului vreme de trei sute de ani, in cel de-al 365-lea an al vietii sale, el a grait deschis in templul Domnului: stia cu siguranta, datorita darului Sfantului Duh, ca acesta este cu adevarat Hristos, Mantuitorul lumii, a Carui zamislire si nastere dincolo de fire, din Sfantul Duh, i-a fost prezisa de un inger, cu 300 de ani inainte.
Si mai a fost si Sfanta Ana, o proorocita, fiica lui Fanuil, care de la vaduvie I-a slujit Domnului Dumnezeu, in templul Sau, vreme de 80 de ani, si care era cunoscuta ca o vaduva dreapta, o slujitoare curata a lui Dumnezeu, prin darurile deosebite ale harului pe care le-a primit. Si ea a anuntat ca El este cu adevarat Mesia, Care fusese fagaduit lumii, adevaratul Hristos, Dumnezeu si Om, Imparatul lui Israil, Care a venit sa mantuiasca pe Adam si intreaga omenire.
“Dar cand Domnul nostru Iisus Hristos a implinit intreaga lucrare a mantuirii, dupa Invierea Sa, a suflat asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viata pe care o pierduse Adam, si le-a dat lor acelasi har al Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu de care s-a bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus ca este mai bine, pentru ei, ca El sa mearga la Tatal, pentru ca daca nu s-ar duce, Duhul n-ar mai veni in lume. Dar daca El, Hristosul, se duce la Tatal, Il va trimite pe Acesta in lume, si El, Mangaietorul, ii va indruma pe ei si pe toti ceilalti ce le vor urma invataturile intru deplinatatea adevarului, si le va aminti tot ce le-a spus El pe cand era inca in lume. Ce a fost apoi fagaduit a fost “har peste har” (Ioan 1:16).
“Apoi, in ziua Rusaliilor, El le-a trimis in mod solemn, intr-un vant puternic, Sfantul Duh, in chipul unor limbi de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat intru ei si i-au umplut de puterea arzatoare a harului dumnezeiesc, care sufla ca si cu roua si lucreaza cu bucurie in sufletele care iau parte la puterile si faptele sale (Fapte 2). Si acest har arzator al Sfantului Duh, care ne este dat noua tuturor, celor credinciosi in Hristos, prin Taina Sfantului Botez, este pecetluit prin Taina Mirungerii pe partile osebite ale trupului nostru, dupa cum este randuit de catre Sfanta Biserica, pastratoare vesnica a acestui har. Se spune: “Pecetea darului Sfantului Duh.” Pe ce ne punem noi pecetea, Inaltimea ta, daca nu pe vasele care contin niste comori foarte pretioase? Dar ce poate fi mai important si mai pretios pe pamant, decat darurile Sfantului Duh, care ne sunt trimise de sus, in Taina Sfantului Botez? Acest har al botezului este atat de mare si atat de indispensabil, atat de trebuitor pentru om, incat nici chiar un eretic nu este lipsit de acesta pana la moarte; adica, pana la sfarsitul perioadei hotarate de pronia dumnezeiasca, ca o incercare de-o viata a omului pe pamant, pentru a se vadi ce va putea savarsi acesta (in timpul acestei perioade care i-a fost daruita de Dumnezeu) cu mijloacele puterii harului, care i-a fost dat de sus.”
“Si daca nu am pacatui niciodata dupa botez, ar trebui sa ramanem pentru totdeauna sfinti ai Domnului, sfintiti, neprihaniti si liberi de toata necuratia trupului si a sufletului. Dar problema este ca noi crestem in statura, dar nu crestem in har si in cunoasterea lui Dumnezeu, asa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; din contra, ajungem incetul cu incetul din ce in ce mai ticalosi si pierdem harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, devenind pacatosi in diferite grade, si oameni foarte pacatosi. Dar daca un om este starnit de intelepciunea lui Dumnezeu Carele cauta mantuirea noastra si imbratiseaza totul, si daca reuseste sa-si inchine cele dintai ceasuri ale zilei lui Dumnezeu si sa se pazeasca pentru a-I gasi mantuirea vesnica, atunci, in ascultarea glasului sau, trebuie sa se zoreasca a darui o pocainta adevarata, pentru toate pacatele sale, si trebuie sa lucreze virtutile ce se opun pacatelor faptuite. Atunci, prin virtutile faptuite pentru Hristos, va dobandi Sfantul Duh Care lucreaza intru noi si aseaza intru noi Imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu nu spune in zadar: “Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca 17:21) si ca “se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.” (Matei 11:12). Acestia sunt oamenii care, in pofida legaturilor pacatului care ii incatuseaza si (prin violenta lor si impingandu-i spre noi pacate) ii impiedica sa vina la El, Mantuitorul nostru, cu pocainta desavarsita, spre a se intelege cu El, se straduiesc sa-si rupa aceste legaturi, sfidand toata puterea lanturilor pacatelor – asemenea oameni apar la sfarsit inaintea fetei Domnului, fiind prin harul Sau mai albi decat zapada. “Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este purpura, ca zapada le voi albi.” (Isaia 1:18)
“Astfel de oameni au fost vazuti odata de sfantul prooroc Ioan Teologul imbracati in vestminte albe (adica, in vestminte ale dreptatii) si avand in mana ramuri de finic (ca semn al biruintei), cantandu-i Domnului o cantare minunata: Aliluia. Si nimeni nu putea imita frumusetea cantarii lor. Un Inger al Domnului a spus despre ei: “Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vestmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.” (Apocalipsa 7:9-14). Au fost spalate cu suferintele lor si au fost facute albe, prin impartasirea cu Tainele preacurate si datatoare de viata, ale Trupului si Sangelui Mielului celui prea-curat si fara de pata – Hristos – Care a fost jertfit mai inainte de toti vecii, din propria Sa voie, spre mantuirea lumii, si Care este jertfit si impartit pana in ziua de azi, si nu se sfarseste niciodata (in Taina Impartasaniei). Prin Sfintele Taine ni se da mantuirea vesnica si nebiruita ca o incredintare spre viata vesnica, ca un raspuns bun la infricosatoarea Sa Judecata si ca un inlocuitor de pret dincolo de intelegerea noastra, pentru acel rod al Pomului Vietii de care ar fi vrut sa o lipseasca potrivnicul omenirii, Lucifer, cel cazut din ceruri. Desi vrajmasul si diavolul a amagit-o pe Eva, si Adam a cazut impreuna cu ea, totusi Domnul nu numai ca le-a dat un Mantuitor in rodul samantei femeii, Care a calcat cu moartea pe moarte, dar ne-a si dat tuturor in femeie, Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, care zdrobeste capul sarpelui in ea si in toata omenirea, o pururea mijlocitoare catre Fiul ei si Dumnezeul nostru, precum si o rugatoare nebiruita si neincetata chiar si pentru cei mai deznajduiti pacatosi. De aceea Maica Domnului este numita „Rana a Diavolilor”, caci nu este cu putinta pentru un diavol sa distruga un om, atata vreme cat omul insusi a cerut ajutorul Maicii Domnului.
Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac.” (Ioan 11:26). Cel ce are harul Sfantului Duh ca rasplata a dreptei credinte in Iisus Hristos, chiar daca, din pricina slabiciunii omenesti, sufletul sau ar muri pentru vreun pacat sau altul, totusi nu va muri pentru totdeauna, ci va fi ridicat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos “Care ia pacatul lumii” (Ioan 1:29), si daruieste fara de plata har peste har. Despre acest har, care s-a aratat intregii lumi si omenirii intru Dumnezeu-omul, se spune in Evanghelie: “Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4); si mai apoi: “Si lumina lumineaza in intuneric; si intunericul nu a cuprins-o niciodata.” (Ioan 1:5). Aceasta inseamna ca harul Sfantului Duh, care ne este dat la botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in pofida caderii omului in pacat, in pofida intunericului care ne inconjura sufletul, nu inceteaza sa lumineze in inimile noastre cu lumina dumnezeiasca (care a existat din vremuri stravechi) a meritelor de nepretuit ale lui Hristos. In cazul lipsei de pocainta a pacatosului, aceasta lumina a lui Hristos striga catre Tatal: “Avva, Parinte! Nu fii suparat de aceasta lipsa de pocainta pana la sfarsit (al vietii sale).” Apoi, la trecerea pacatosilor pe calea pocaintei, sterge pe deplin toate urmele pacatului din trecut si il imbraca, inca o data, pe fostul pacatos, intr-un vestmant al nestricaciunii, tesut din harul Sfantului Duh. Dobandirea acestuia este scopul vietii crestine, ceea ce v-am explicat, iubitorule de Dumnezeu.
“Va voi spune altceva, pentru a putea intelege mai limpede ce inseamna harul lui Dumnezeu, cum poate fi recunoscut si cum lucrarile sale se manifesta, in mod deosebit, in cei ce sunt luminati de acesta. Harul Sfantului Duh este lumina care il lumineaza pe om. Intreaga Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta. Astfel, sfantul nostru parinte David a spus: “Faclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina cararilor mele.” (Psalmul 118:105), si “De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu.” (Psalmi 118:92). Cu alte cuvinte, harul Duhului Sfant care este exprimat in Lege, in cuvintele poruncilor Domnului, este faclia si lumina mea. Daca acest har al Sfantului Duh (pe care incerc sa il dobandesc cu atata grija si ravna, incat cuget la dreptele Tale judecati de sapte ori pe zi) nu m-ar fi luminat in mijlocul intunericului grijilor, care sunt de nedespartit de chemarea inalta a rangului meu imparatesc, de unde as putea primi o scanteie de lumina care sa-mi lumineze drumul pe cararea vietii, ce este intunecata de reaua vointa a vrajmasilor mei?”
“De fapt, Dumnezeu a dovedit deseori, in fata multor martori, in ce fel harul Sfantului Duh lucreaza in oamenii pe care El i-a sfintit si luminat cu marile Sale insuflari. Amintiti-va de Moisi dupa convorbirea sa cu Dumnezeu din muntele Sinai. El stralucea atat de tare, cu o lumina atat de grozava, incat oamenii nu se puteau uita la el. Chiar a fost nevoit sa poarte un voal cand a aparut in public. Amintiti-va Schimbarea la Fata a Domnului, in Muntele Tabor. O lumina mare L-a inconjurat “si vestmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada” (Marcu 9:3), iar ucenicii Sai au cazut cu fata la pamant de frica. Iar cand Moisi si Ilie I s-au alaturat in acea lumina, un nor i-a umbrit pentru a ascunde stralucirea luminii harului dumnezeiesc, care orbise ochii ucenicilor. Astfel se infatiseaza harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, intr-o lumina nestricacioasa, tuturor celora care le dezvaluie Dumnezeu lucrarea sa.”
Sfantul Grigorie de Nyssa despre talantul Duhului Sfant incredintat omului si despre “faptura cea noua” in Hristos . “Cel ce voieste sa-si daruiasca sufletul si trupul lui Dumnezeu, potrivit legii dreptei credinte, si sa-I aduca Lui jertfa cea fara de sange si curata, trebuie sa-si ia drept calauza a vietii credinta cea dreapta pe care ne-o graiesc glasurile sfintilor prin toata Scriptura. Pe temeiul acesteia conducandu-si sufletul bine ascultator si bine strunit pe caile virtutii si dezlegandu-se pe sine in chip curat de lanturile vietii acesteia si eliberandu-se de robia celor de jos si desarte, pe de alta parte predandu-se intreg credintei si vietii dupa Dumnezeu, va cunoaste limpede ca acolo unde este dreapta credinta si viata neintinata, acolo este si puterea lui Hristos, iar unde este puterea lui Hristos, de acolo pleaca si orice patima si moartea care ne fura viata. Caci nu au cele rele in ele puterea sa se impotriveasca puterii Domnului, ci ele se pot ivi numai prin calcarea poruncilor. E ceea ce a patit cel dintai om plasmuit, iar acum toti cei ce imita prin hotarare de bunavoie neascultarea aceluia. Dar pe cei ce vin cu voia nevicleana la Duhul si au credinta intru toata adeverirea, neavand nici o pata pe constiinta, aceasta putere a Duhului ii curateste, potrivit celui ce a zis : “Ca Evanghelia noastra cea catre voi nu s-a vestit numai in cuvant, ci si intru putere si intru Duh Sfant si intru adeverire multa, precum bine stiti” (I Tes. 1, 5) si iarasi: “Intreg duhul si sufletul si trupul vostru sa fie pazite fara pata intru numele Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tes. 5, 23), care a daruit prin baie celor vrednici mireasma nemuririi, ca talantul incredintat fiecaruia sa aduca bogatia nevazuta, prin Lucrarea celor incredintate.
Caci mare este, fratilor, mare este sfantul botez spre dobandirea bunurilor duhovnicesti de catre cei ce-l primesc cu frica. Pentru ca din Duhul cel bogat si imbelsugat curge pururea harul in cei ce-l primesc. De acest har umplandu-se, sfintii apostoli au aratat Bisericilor lui Hristos rodurile plinatatii si ale adeveririi. Acest Duh ramane salasluit in cei ce au primit darul Lui, impreuna-lucrator, dupa masura credintei fiecaruia din cei ce s-au impartasit de El, zidind in fiecare binele spre sarguinta sufletului in faptele credintei, dupa cuvantul Domnului, Care zice ca cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adica harul Sfantului Duh i s-a dat fiecaruia, spre sporirea si cresterea lui. Caci sufletul care s-a nascut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie sa creasca pana la masura varstei duhovnicesti in Duhul, adapat neincetat cu sudoarea virtutii si cu darnicia harului. Pentru ca, precum firea trupului pruncului nou nascut nu ramane in varsta frageda, ci hranit cu mancarile trebuitoare sufletului, dupa legea firii, inainteaza spre masura ce-i este randuita, asa se cuvine si sufletului nascut de curand. Impartasirea de Duhul, nimicind boala intrata prin neascultare, reinnoieste vechea frumusete a firii. De aceea, el nu mai ramane pururea prunc, nici nemiscat in nelucrarea si in lipsa de curatie, adormit in starea nasterii, ci se hraneste pe sine prin mancari potrivite lui si creste spre marimea pe care o cere firea prin toata virtutea si ostenelile, ca sa se faca prin virtutea sa, cu puterea Duhului, neprimejduit de nevazutul talhar ce pregateste sufletelor multe uneltiri ascunse.
Deci trebuie sa ne conducem pe noi, dupa Apostol, pururea spre barbatul desavarsit, “pana ce vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la barbatul desavarsit si la masura varstei plinatatii lui Hristos, ca sa nu mai fim prunci, invaluiti si purtati de tot vantul invataturii, cu mestesug, spre uneltirea inselaciunii, ci intarindu-ne in adevar, sa crestem in toate intru El, Care este capul, Hristos” (Ef. 4, 13-15) si in alta parte, acelasi zice: “Nu va asemanati chipului veacului acesta, ci va schimbati la fata intru innoirea mintii voastre, ca sa cercati care este voia lui Dumnezeu cea buna si bineplacuta si desavarsita” (Rom. 12, 2). Iar voia lui Dumnezeu cea desavarsita este, dupa el, a-si intipari cineva in suflet chipul vietuirii binecredincioase. Pe acest suflet il duce la inflorirea celei mai inalte frumuseti harul Duhului, care lucreaza impreuna cu ostenelile celui ce-si intipareste acest chip. (…)
Dar ar putea afla cineva si in alte Scripturi multe spre invinovatirea patimilor ascunse in suflete. Si asa de rele sint acestea si de greu de vindecat si atata tarie au castigat in adancul sufletului, incat nu e cu putinta sa fie smulse si desfiintate numai prin sarguinta si virtutea omeneasca, de nu va primi cineva ca ajutor, prin rugaciune, puterea Duhului, ca sa biruiasca asupra rautatii ce-l stapaneste inauntru. Aceasta o invata Duhul insusi, folosindu-Se de glasul lui David: “De cele ascunse ale mele curateste-ma si pazeste pe robul Tau de cele de alt neam” (Ps. 18, 13-18). Caci doua fiind cele din care se alcatuieste omul cel unul, sufletul si trupul, si cel din urma imbracandu-l, iar cel dintai ramanand inauntru in timpul vietii, cel dintai trebuie supravegheat ca o biserica a lui Dumnezeu si pazit, ca nu cumva, venind in el vreunul din pacatele aratate, sa-l clatine si sa-l strice. Despre cel ce nu-si pazeste sufletul vorbeste si Apostolul cu amenintare: “Cel ce strica biserica lui Dumnezeu strica-l-va pe el Dumnezeu” (I Cor. 3, 17). Iar pe cel dinauntru trebuie sa-l pazim cu toata strajuirea, ca nu cumva, pornind vreo ceata inarmata a raului din vreun adanc de undeva si stricand gandul vietuirii binecredincioase, sa robeasca sufletul, umplandu-l de patimile ce-l atrag pe ascuns. Drept aceea omul trebuie sa strajuiasca cu mare veghe, inconjurand des sufletul, strigand ca un conducator de oaste si indemnand: “Omule, tine in toata paza inima ta! Caci din aceasta sunt iesirile vietii“. Iar straja sufletului este gandul vietuirii binecredincioase, intarit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune. Caci, cel ce si-a inarmat sufletul sau cu acestea respinge usor atacurile tiranului, adica viclenia si pofta, mandria, mania, pizma si toate miscarile viclene ale rautatii dinauntru. Acela care cultiva virtutea trebuie sa fie simplu si neclintit, plugarind numai roadele vietuirii binecredincioase si neabatandu-si niciodata viata spre caile rautatii si nedespartindu-si gandul de la vietuirea bine-credincioasa a credintei, ci sa fie de un singur fel, drept si necercat de patimile ce se afla in afara drumului sau. (…)
Sa nu-ti inchipui, deci, ca avand harul bogat si imbelsugat al Duhului, nu mai ai nevoie de nimic pentru desavarsirea ce-ti poate veni prin darurile Aceluia. Si cand vine la tine bogatia darului, fa-te sarac cu cugetul, neincrezandu-te niciodata in tine si asteptand dragostea in suflet, ca pe o temelie a vistieriei harului, si luptand cu orice patima, pana ce vei ajunge la varful vietuirii bine-credincioase, la care a ajuns apostolul si la care urca pe ucenici prin rugaciune si invatatura. Iar de pe acesta le arata celor ce-L iubesc pe Domnul prefacerea si harul mai inalt la care au fost ridicati, spunand: “Caci nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura noua. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, pace peste ei si mila peste Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6, 15-16). Si iarasi: “De este cineva in Hristos, e faptura noua; cele vechi au trecut” (II Cor. 5, 14). Faptura noua este dreptarul apostolic. Iar aceasta este ceea ce a lamurit in alta parte, zicand: “Ca sa-si infatiseze El insusi Lui Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura sau altceva din acestea, ci ca sa fie sfanta si fara prihana” (Ef. 5, 27). “Faptura noua” a numit locuirea Sfantului Duh in sufletul curat si neprihanit si eliberat de toata rautatea, viclenia si rusinea. Caci, cand va uri sufletul pacatuirea si se va face casnic al lui Dumnezeu, dupa putere, prin vietuirea intru virtute, si va primi, dupa prefacerea vietii, in sine harul Duhului, s-a facut faptura noua si a fost zidit din nou(…)”.
@valentin-ionut – este usor sa vorbesti despre Duhul Domnului dar este greu sa poti spune ca Duhul Domnului a vorbit prin tine.
preafericite Valentin Ionut se pare ca incurcasi darurile Duhului Sfant mai studiaza biblia .cunosti tu lucrarea Duhului Sfant pe pamant? stii tu de ce avem nevoie de Duhul Sfant? ce se va intampla cu cei care nu au Duhul Sfant ? ai tu siguranta ca ai Duhul Sfant? se manifesta Duhul Sfant in tine prin traire , vorbire , cunoastere, prorocie , etc? filtreaza inainte de a scrie Dumnezeu sa iti dea intelepciunea adevarata cu respect si cu multa pace al tau frate Margea Ghe. Florin
Frate Margea Ghe. Florin
Se manifesta Duhul Sfant din tine prin dragoste, bunatate, indelunga rabdare ….
Daca nu, atunci asa zisul botez cu Duhul Sfant nu este veritabil
Referitor la titlu
Dece avem nevoie de Duhul Sfant?
Fara Duhul Sfant in noi, viata crestina este imposibil de trait. Isus Hristos ne-a chemat sa ne iubim vrasmasii si sa ii iertam, exact asa cum si El i-a iubit si iertat pe cei care l-au rastignit,adica printre altele si pe mine si pe tine pentru ca si noi l-am rastignit prin pacatele noastre. Ori lucrul asta nu este posibil prin resurse omenesti ci doar prin puterea care vine de sus.
Marea trimitere este o chemare supranaturala si are nevoie de resurse supranaturale (Duhul Sfant) pentru a fi implinita.
as vrea sa stiu daca vor fi puse pe yutube toate turneele ciresarii din 2010 si serbarile .va multumesc.astept raspuns
Pace voua ! Intru in aceasta discutie pentru ca priveste un element mantuitor in viata crestinilor.Spune Domnul Isus Hristos in Ioan 4 ,14″Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu,in veac nu ii va fi sete;ba inca,apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica “Aceasta apa noi stim ca este Duhul Sfant deci fara El este cu neputinta sa intram in Imparatia Lui Dumnezeu caci spunea Domnul “Trebuie sa va nasteti din apa si din duhul ” Problema este ca de multe ori incurcam darurile si roadele cum le aplicam si daca Duhul sfant este in noi.Sa ne uitam la noi insine avem marturia Domnului ? Caci nu putem spune Isus este Domnul si sa ne uram unii pe altii sa graiesc in limbi si sa imi vorbesc fratii de rau.De ce ? Deoarece spunea Apostolul Pavel “Degeaba imi dau trupul sa fie ars si nu am dragoste ” Domnul Hristos era plin de Duhul Sfant si totusi El a slujit s-a smerit.Daca marturisim pe Domnul si vorbim in limbi si nu avem caracterul Domnului,unde este Duhul Sfant ? Caci spune ca El este slobozenia (libertatea ).Deci sa luam seama la noi insine,si nu doresc sa judec pe nimeni ci este doar o parere.Si eu am picat in ratacire in calea pe care sunt vorbeam in limbi si degeaba dar daca nu am dragoste caci spune ca Dumnezeu cum a inviat pe Domnul Isus asa ne va invia si pe noi din pricina Duhului Sfant care este in noi.Deci frati si surori cu toata blandetea va indemn astazi si mai ales pe mine ma indemn.Sa ne uitam unde am cazut sa ne pocaim si sa incercam sa avem marturia duhului si manifestarea Lui nu doar semne caci vorbirea se va duce toate se vor duce dar dragostea va ramane.Ca Domnul sa ne dea putere si sa ne iubim unii pe alti cum ne-a invatat Domnul Isus Hristos.Pace voua !