Sorin Cigher: Oare ne mai facem bine?

Oare ne mai facem bine?

Privind la avalanșa de dezinformare, la graba cu care mișcările carismatice prind teren în România, la felul în care se folosesc rețelele de socializare pe post de ring (pentru a-l lovi pe cel din față), nu văd mari șanse de redresare. 

Suntem bombardați, permanent, cu informații picante. Ne plac cancanurile creștine! Vrem informații tari, picante. Se dau în vileag multe lucruri ascunse, unii le acoperă, alții le apără, dar sunt și alții carescormonesc intenționat în gunoi, pentru că lumea iubește circul. Privind la excesul de zel al unora, la falsa imagine/sfințenie pe care și-o etaleazăalții, stai și te întrebi: cine este normal? Excentricul sau conservatorul?Prea mult zgomot, prea multe valuri într-un pahar cu apă, prea multă infatuare, falsitate creștină. Multe împrumuturi păgânești, obiceiuri pe care le strămoșii noștri le-ar condamna, multă emoție și dorința de miracole, alergare după ceva palpabil, iar credința este lăsată în urmă. Am înțeles altfel din Scriptură: trăirea este prin credință și, în niciun caz, prin vedere sau prin simțuri. Simțurile, emoțiile sunt înșelătoare. Amestecurile nu sunt bune. Dumnezeu a condamnat dintotdeauna această fuziune cu lumea păgână. Delimitarea ar fi trebuit să existe, dar parcă e mai senzațional să vezi urletele, să vezi dansurile și euforia de pe scenă, decât să auzi susurul blând al Duhului și să te închini în adevăr. Lumea nu are răbdare să aștepte și să asculte vocea Domnului, devine ea o vocea înlocuitoare. Se pare că această rătăcire, provocată de niște oameni bolnavi după putere și vizibilitate, se amplifică și tot mai mulți aderă la grupările extremiste (așa zise naționaliste). Nu doar în politică, ci și în religie funcționează bine fanatismul, analfabetismul, prostia omului care pretinde că este cineva. Cu cât omul este mai departe de adevăr, cu atât dorește să își promoveze imitația. Orice produs original, de calitate nu are nevoie de reclamă. Așadar, spectacolele ieftine pe care le inventează și le produc unii din sfera religioasă nu sunt decât scene produse de niște actori frustrați, traumatizați de propriile lor dorințe ireale, bolnavi de întâietate și de popularitate.

După felul în care se prezintă mișcările în jurul nostru, mă întreb: ne mai facem bine vreodată? Aceasta este Evanghelia simplă, plină de putere pe care o predicăm și o credem? Lumea poate fi câștigată prin spectacole, prin rupturile dintre noi, prin acuzații nefondate, prin schismele pe care le dovedim? La care adevăr să îi invităm pe cei din lume? Dacă ne trezim în fiecare zi cu câte ceva nou, nu îi derutăm pe oameni? Nu facem un deserviciu Împărăției? De când s-a dat liber la platformele sociale, omul nu are nicio limită. Ne dovedim nepriceperea, răutatea, ura, boala ascunsă de care suferim. Dezbinarea este o lucrare a dezbinatorului principal, satana. Mândria, care a fost primul păcat istoric, a dospit și omul religios de azi nu are limite. Există vreun medicament pentru aceste păcate? Da, cred că o zdrobire a eului, o pocăință reală, fără urlete și demonstrație euforică, ar aduce o înviorare între oameni și o vindecare deplină. Să nu ne considerăm dintr-o altă specie, să trăim cu picioarele pe pământ, dacă am înțeles Evanghelia:Harul lui Hristos și nu un merit sau un drept al nostru. Nu avem niciun motiv să ne considerăm superiori, avem datoria să privim în interiorul nostru, fiecare în dreptul lui și să spunem: Ai milă de mine, păcătosul! Restul este spectacol ieftin, steaguri fluturate pe scenă, mâini murdare ridicate, entuziasm fals, mai degrabă împrumutat de la păgâni, în niciun caz prezența Duhului. A nu se confunda prezența Duhului Sfânt cu artificiile și improvizațiile noastre! Doamne, fă-ne tu bine, căci noi nu suntem în stare!

Sorin Cigher, 6 februarie 2026 – Sibiu