Nelu Filip: CÂND DUHUL E REDUS LA TĂCERE: RĂSPUNS LA ATACURILE CESAȚIONISTE ASUPRA PENTICOSTALISMULUI

CÂND DUHUL E REDUS LA TĂCERE: RĂSPUNS LA ATACURILE CESAȚIONISTE ASUPRA PENTICOSTALISMULUI

Nu sunt omul polemicilor și nu le găsesc folositoare pentru unitatea creștină la care am fost chemați. Dar atunci când văd atacuri directe îndreptate asupra mișcării penticostale, cum este articolul recent al lui Iosua Faur, mă simt dator să vorbesc și nu pot rămâne tăcut. Nu pentru că aș vrea să hrănesc controverse, ci pentru că este nedrept ca cineva să folosească autoritatea spirituală de care se bucură pentru a lovi într-o lucrare pe care, în realitate, nu o cunoaște cu adevărat.

Autorul insinuează că teologia penticostală este „fără ancore”, dominată de subiectivism și confuzie. Ei bine, aici e nevoie de o precizare clară: teologia penticostală are ancore, și încă puternic așezate în Scriptură. De aceea mă simt dator să fac aceste clarificări în fața acestor atacuri recente, nu pentru a inflama spiritele, ci pentru a apăra adevărul.

Nu sunt penticostal „prin tradiție”, ci „născut și făcut” de Duhul Sfânt. Cred cu toată convingerea că această mișcare nu este produsul entuziasmului omenesc, ci rodul lucrării acelui Duh care a inspirat Scriptura și care nu o contrazice niciodată. Da, recunosc: în interiorul penticostalismului au existat greșeli, abuzuri și derapaje, așa cum au existat și în alte confesiuni de-a lungul istoriei. Dar să arunci copilul odată cu apa murdară este o nedreptate și o superficialitate.

Pavel n-a stins Duhul, ci a chemat la discernământ
În Corint, biserica era plină de excese spirituale. Și totuși, Apostolul Pavel nu le-a spus: „Opriți tot, pentru că e periculos.” Dimpotrivă, el a zis: „Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți prorociile. Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1 Tes. 5:19-21).

Dacă am aplica logica cesaționistă, Pavel ar fi trebuit să oprească orice manifestare a darurilor spirituale. Totuși el alege altă cale: recunoaște riscurile, însă afirmă și realitatea autenticității.

Duhul călăuzește și astăzi
Scriptura nu lasă loc de dubii: Duhul Sfânt nu este doar un concept, ci o Persoană vie care vorbește. În Fapte 13:2, Duhul Sfânt „a zis” — clar și direct. În Fapte 16:6-7, Duhul „nu le-a dat voie” să meargă într-o direcție anume. Aceasta nu e doar aplicarea unui principiu biblic, ci o călăuzire concretă.

A reduce lucrarea lui Dumnezeu doar la litera scrisă, fără a mai recunoaște libertatea Duhului de a călăuzi și astăzi, înseamnă să treci cu vederea tocmai modul în care Scriptura Însăși descrie viața Bisericii.

Abuzurile nu anulează autenticitatea
E adevărat, istoria penticostală are momente controversate. Dar să folosești acestea ca pretext pentru a decredibiliza întreaga mișcare e ca și cum ai condamna întreaga Biserică pentru greșelile Evului Mediu. Nu putem face din slăbiciunile oamenilor dovada că Duhul Sfânt nu lucrează. Din contră, tocmai prin crize și încercări se arată puterea Lui de a corecta, a curăța și a conduce biserica.

Pericolul cesaționismului: un creștinism fără putere
Cesaționismul pretinde că apără Scriptura. În realitate, ajunge să producă ceea ce Biblia denunță a fi: „o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Tim. 3:5). Dacă Duhul Sfânt nu mai are libertatea să intervină, să avertizeze, să confirme, atunci creștinismul devine un muzeu al adevărurilor scrise, dar fără viață.

Scriptura și Duhul nu se exclud, ci se completează
Noi, penticostalii, nu punem revelațiile personale pe același nivel cu Scriptura. Biblia rămâne norma finală. Dar, în interiorul acestui cadru, Duhul Sfânt are libertatea să îndrume și să confirme. De aceea Pavel spune „cercetați toate lucrurile” – nu pentru că totul e fals, ci pentru că printre lucrurile amestecate există și autentic.

Concluzie: chemare la încredere, nu la frică
În spatele cesaționismului stă frica de abuz. În spatele continuaționismului stă încrederea că Dumnezeu încă lucrează. Alegerea e simplă: ne raportăm la Duhul Sfânt ca la un pericol ce trebuie neutralizat sau ca la Persoana vie care ne conduce?

Eu aleg să cred că Duhul Sfânt nu și-a încetat activitatea. Și chiar dacă asta supără pe cei ce preferă siguranța unui creștinism steril, prefer riscul unei credințe vii în locul unei teologii moarte.