Te-ai rugat vreodată cu intensitate pentru ceva și la sfârșitul rugăciunii tot ce ai auzit a fost tăcerea? Poate chiar te-ai rugat și ai simțit că tot ce a făcut rugăciunea ta a fost să atingă tavanul și să ricoșeze imediat.
Dacă te-ai simțit așa, tot ce pot spune este – bine ai venit în club. Nu ești singurul, deoarece mulți credincioși s-au aflat în această poziție în care Dumnezeu pare să tacă. Deci, ce faci și cum gestionezi această situație? Îți voi oferi câteva răspunsuri la această întrebare, însă acestea vin cu o avertizare. Poate fi mult mai ușor să știi ce să faci decât să o faci.
Dacă te afli chiar acum într-un loc în care Dumnezeu pare să tacă, atunci ceea ce ai nevoie este încurajare. Din acest motiv, mă bucur că ești aici, pentru că acesta este singurul meu obiectiv în scrierea acestui articol.
De ce contează tăcerea lui Dumnezeu? A trebuit să mă opresc și să mă gândesc o clipă – de ce contează atât de mult tăcerea lui Dumnezeu pentru noi? Singurul motiv pentru care contează tăcerea lui Dumnezeu este pentru că există o nevoie sau o preocupare presantă pe care o ai. Se întâmplă ceva în viața ta care necesită intervenția lui Dumnezeu. Ar putea fi o situație care a ajuns la un punct în care nu știi ce să faci și ești disperat după ajutorul lui Dumnezeu. Poate că te rogi pentru cineva și cu cât te rogi mai mult, cu atât mai rău se simte. Uneori există o dorință în inima ta pentru ceva ce îți dorești, iar răspunsul pare că nu va veni niciodată. Oricare ar fi problema ta presantă, ideea este că ai nevoie ca Dumnezeu să spună ceva sau să facă ceva. Când te uiți la Scriptură, David ți-a înțeles situația dificilă. Ascultă cuvintele lui din Psalmi. „Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna? Până când îți vei ascunde fața de mine? Până când mă voi lupta cu gândurile mele și zi de zi voi avea întristare în inimă? Până când va triumfa vrăjmașul meu asupra mea? Privește-mă și răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu. Dă lumină ochilor mei, ca să nu adorm în moarte și ca vrăjmașul meu să zică: «L-am biruit!» Și ca să nu se bucure vrăjmașii mei când voi cădea” (Psalmul 13:1-6). Dacă David îți exprimă sentimentele, atunci poți să-mi spui un amin, dar ce faci cu asta? De acum înainte, încep provocarea și încurajarea. După cum am mai spus, asta este ce trebuie făcut – adică încurajarea – dar a face asta este provocarea. Credit foto: ©Getty Images/Deagreez
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
