Așa cum am menționat în postarea precedentă, aprecierile pentru Președintele Trump se bazează pe ceea ce a făcut și face! O parte din încrederea noastră electorală este anticipată și are în vedere promisiunile unui candidat. Dar ea trebuie confirmată prin fapte.
Retragerea mea pentru mai mulți ani din spațiul politic și electoral a avut de-a face cu dezamăgirile pe care le-am trăit acordând votul meu unor oameni cărora nu le-au mers picioarele pe unde le-a umblat gura în timpul campaniei.
Ambii președinți Bush se încadrează în această categorie.
La Romney și McCain nici nu m-am uitat, ca să nu vorbesc de Clinton, Gore, Obama, Biden si Harris.
La primul vot pentru Trump am stat deoparte. Stilul lui de viață nu mi-a dat prea mare încredere în conservatorismul său.
M-a surprins foarte plăcut în primul mandat și l-am votat în 2020 și 2024.
Până acum nu am ce să-i (mi) reproșez!
În România lucrurile sunt mai complicate.
Dar, bazându-mă pe experiențele electorale din trecut, înainte de război și pace, Europa și SUA (sau Rusia) și chiar înainte de afluență sau austeritate economică, criteriul meu esențial este dat de angajamentele socio-morale ale candidaților.
Am urmărit cu grijă interviurile și declarațiile candidaților și, chiar dacă nu am “gustat” tot ce s-a spus și cum s-a spus, am dat beneficiul încrederii celor care s-au exprimat clar și ferm în favoarea valorilor iudeo-creștine.
Că au fost sinceri sau nu… s-ar fi văzut.
Dar ca să votez candidați și partide susținătoare care nici măcar nu plătesc tribut verbal crezului și principiilor noastre anti avort, anti LGBTQ+, anti educația sexuală a copiilor în grădinițe și școli etc., acest lucru nu se va întâmpla vreodată!
În acest context nu există neutralitate, abținere și nici disperarea după o unitate cu cei (din afară sau dinăuntru) care nu ne împărtășesc valorile!
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
