Cum ar trebui predată Religia în școli: „Acum ori îți pui căștile pe urechi și asculți muzică în ora de Religie, ori îți faci temele la alte materii”
Religia, materie de sine stătătoare și facultativă, care se predă în toți anii de școală, de la pregătitoare până în ultima clasă de liceu, ar trebui să fie reformată din temelii. O spun experții în educație, o spun răspicat și părinții copiilor. Motivul? Predarea Religiei în școli este un eșec social, iar cei 13 ani de educație religioasă nu au adus nici un beneficiu, consideră Ciprian Mihali, directorul departamentului de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Marian Staș, expert în educație, vine în acest sens și cu o propunere.
Religia se află în trunchiul comun al orarului, acolo unde se regăsesc materiile obligatorii pentru toți elevii, însă această disciplină are un statut special: este facultativă. Decizia aparține CCR și nu poate fi atacată. Deși, păreri contra vor exista mereu. „Sunt două aspecte juridice care se bat cap în cap: unul este aspectul de neconstituționalitate al obligativității predării Religiei, așa cum a hotărât Curtea Constituțională a României, iar altul este prezența acestei discipline în trunchiul comun al planurilor-cadru. Mi se pare o aberație juridică”, a declarat pentru „Adevărul” Marian Staș.
„Legea spune că e obligatoriu ca școala să pună la dispoziția elevilor o astfel de materie, dar nu e obligatoriu ca elevii s-o studieze? Cum vine asta? Și atunci, pe principiul acesta, de ce nu se aplică decizia și în cazul altor materii din trunchiul comun? De exemplu, școala să ofere Matematică, iar elevii s-o urmeze doar dacă vor”, continua acesta. Prin urmare, din start, ne aflăm în fața unui conflict juridic, explică specialistul.
„Nu vreau ca băiatul meu să creadă că dacă nu e cuminte ajunge în Iad”
Religia este o materie care se predă îndoctrinând, de cele mai multe ori, copiii, a precizat pentru „Adevărul” Miruna Matei, mama unui elev de clasa I, care ne-a povestit cum a fost influențat copilul „să creadă în bazaconii fără nici o susținere științifică”:
„Nu am făcut cerere să-l înscriu pe Theo la Religie, copilul a fost din start înscris. Ar fi trebuit să fac o solicitare dacă nu voiam ca el să participe. Așa mi s-a zis de la secretariatul școlii. Dar mi s-a părut prea mare bătaia de cap dacă aș fi vrut să-l retrag, iar asta pentru că băiatul ar fi trebuit să iasă de la oră și nu ar fi avut unde să stea”, explică părintele.
„Însă, cu timpul, mi-am dat seama că am făcut o mare greșeală. Copilul a început să vorbească din ce în ce mai des despre Dumnezeu, Isus, cruci, moarte, îngeri, biserici, să cânte rugăciuni pe stradă, să se închine fără motiv – un gest care devenise într-o vreme aproape un tic..”
Femeia a povestit că a încercat să nu bage în seamă astfel de gesturi. „În schimb, am început să-i explicăm de ce nu cântăm rugăciuni în gura mare pe stradă, de ce nu ne închinăm decât la biserică, i-am explicat onest, sincer și cât de bine am putut ce este moartea, ce se întâmplă după moarte, cine a fost Isus, cum s-a format lumea, omul etc. Însă ce îi spuneam noi era anulat de ce îi spunea domnul de Religie în clasă”.
Femeia s-a îngrijorat cu adevărat atunci când copilul i-a spus că ar vrea să se închine noaptea și să zică Tatăl Nostru ca să nu mai viseze urât: „Pentru că a avut într-o noapte un coșmar, copilul a început să se roage la Dumnezeu să nu-i mai dea vise urâte. I-am explicat din nou că te poți închina, te poți ruga, dar asta nu înseamnă că nu vei mai visa urât. Am vorbit mult atunci. I-am spus că avem cu toții coșmaruri câteodată, i-am explicat pe înțelesul lui de ce se întâmplă acest lucru, ce se petrece în creierul nostru, am dormit împreună o perioadă”.
Femeia ne-a spus că vrea să-și retragă băiatul de la ora de Religie pentru că-și dorește un copil ancorat în realitate, un copil înclinat spre știință, „nu unul care să creadă că păcătoșii ajung în Iad, iar dacă nu e cuminte o să-l bată Dumnezeu”. Însă, recunoaște tot ea, va fi foarte dificil, căci copilul are anul acesta ora de Religie în mijlocul programului. În acest context, foarte des întâlnit în școlile românești, profesorul Ciprian Mihali trage un mare semnal de alarmă: „Transformarea Religiei în disciplină opțională este un eșec. O disciplină este opțională atunci când elevul are posibilitatea să aleagă între ea și o altă disciplină, cum se întâmplă cu alte discipline școlare sau universitare: ai, de exemplu, patru cursuri opționale dintre care ai libertatea să alegi două. Dar, în cazul Religiei, alternativa nu există: ca elev, ori îți pui căștile pe urechi și asculți muzică în ora de Religie, ori îți faci temele la alte materii, ori stai pe holurile școlii. Niciuna din aceste alternative nu este propriu-zis educațională și benefică elevilor”.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
