Mai mult ca niciodată parcă, anul acesta am întâlnit o pleiadă de… Grinchi. Cum ce-s ăștia? Oameni care vor să strice Crăciunul. Indivizi care vor party, X-mas, beteală dar NU Dumnezeu. Sau care NU vor deloc celebrarea întrupării. Indivizi anti-Crăciun.
Asediat de întrebări care te-mping în „certuri de vorbe” (am reușit să mă abțin totuși de la dezbateri), mi-am adus aminte că Grinch-ul ranchiunos (din povestea pentru copii a caricaturistului Seuss) „avea inima de două ori mai mică”! Nu îi crescuse corespunzător!
Când Dumnezeu ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre ne-a creat tuturor o inimă de aceeași dimensiune. Dimensiunea inimii Lui. Dar, odată născuți, în momentul în care facem fapte rele inima începe să ni se strângă. Cu fiecare păcat împotriva divinității, cu fiecare respingere a celor din jur, inima noastră se reduce. Apoi nu mai încape nimic în ea. E atât de mică încât n-o mai simțim în noi! Trăim fără inimă! Și fără Dumnezeu.
Despre Grinch-ul din poveste se spune că inima i-a crescut de trei ori când a început să facă fapte bune. Atunci „a găsit sensul vieții!” Concluzia ar fi că inimile cresc odată cu facerea binelui, a bunătății, a îmbrățișării, a „frumosului” – cum ar zice domnul Pleșu. Iar dacă inimile îl primesc pe Dumnezeu devin încăpătoare. Devin ca inima Lui! Iubitoare.
Că vor sau nu, că își dau seama ce fac ori ba, Grinchii nu luptă doar împotriva sărbătorii Crăciunului. Ci a Celui care a venit să se întrupeze în lume în iesle. Și în inimi.
Vă doresc inimi mari. Inimi vii. (Inimile mari se văd nu numai la Crăciun). Luptați-vă să vă crească inimi XXL! Pentru inimile XXS nu trebuie să depuneți niciun efort! Și atenție mare: inimile mici sunt moarte înainte să moară!
Nicolae.Geantă
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
