Alin Tudose: Conferința de la „Victory of Christ” a stârnit multe discuții în spațiul public, unii vociferând în favoarea acesteia, iar alții în dezacord

Conferința de la „Victory of Christ” a stârnit multe discuții în spațiul public, unii vociferând în favoarea acesteia, iar alții în dezacord. Precizez de la început că vorbesc în calitate de persoană care crede în manifestarea darurilor (vorbire în limbi, prorocie, vindecare etc) pe scurt, sunt continuaționist. Nu cu manifestările Duhului am eu probleme însă. În mod clar mă pronunț împotriva celor întâmplate la acea conferință și cred că ar trebui să fugim cât de mult se poate de așa ceva. Întrebarea este însă „de ce?”, dincolo de faptul că e de ajuns să te uiți la ce s-a întâmplat și vei înțelege că e chiar și împotriva normalității: argument valabil de altfel (1 Cor. 11:14 – „Nu vă învață chiar și ordinea firească…” – EDCR), dar poate unii îl consideră prea subiectiv și au nevoie de motive în plus.

De ce cred că ar trebui să ne împotrivim unei astfel de lucrări și trebuie să fugim de astfel de medii?

1. Înțelegerea greșită a spiritualității
   Un aspect foarte problematic (deja răspândit chiar înainte de pătrunderea acestui carismatism printre noi) este înțelegerea greșită a spiritualității: ești la un nivel mai înalt pe măsura experiențelor supranaturale unice pe care le ai. Acest aspect este promovat în mod destul de clar de ceea ce s-a întâmplat la conferință. Întrebarea este cum vorbește Scriptură despre a fi mai spiritual, de a avea o spiritualitate mai înaltă: șiii, surpriză! Nu așa o prezintă Scriptura. După ce am scris o licență pe epistola din Colose („spiritualitatea” fiind una dintre temele acestei cărți de altfel), am extras o concluzie pe subiectul acesta și anume: „Ereticii din Colose pretindeau că propovăduiesc o spiritualitate profundă, înălțătoare și divină, și susțineau că oamenii ar trebui să aspire la aceasta. În fața acestei erezii, autorul sacru oferă o perspectivă corectă asupra formei autentice a spiritualității care ar trebui căutată. Conform apostolului Pavel aceasta nu este legată de experiențele ezoterice la care oamenii pot fi expuși, ci este în fapt o ancorare mai profundă în manifestarea practică a domniei lui Hristos în fiecare domeniu al vieții lor. Spiritualitatea ce ar trebui căutată, potrivit Scripturii, constă în transformarea treptată a caracterului uman într-unul tot mai asemănător cu Hristos, reflectată în modul de trăire al credinciosului în viața cotidiană”.
   Desigur, faptul că am scris o licență pe subiect nu oferă acestor cuvinte o greutate mai mare. M-am folosit de asta cu un motiv și anume, să-i provoc pe cei ce înțeleg spiritualitatea similar celor de la conferință, să studieze mai temeinic Coloseni din această perspectivă. Dacă greșesc, poți trece peste, dar poate că această epistolă va aduce lumină cu privire la ce înseamnă cu adevărat a fi la un nivel spiritual mai înalt.
2. Căutarea unei spiritualități dincolo de Scriptură
   În continuarea temei menționate mai sus, nu numai că se promovează o spiritualitate bazată pe experiențe cât mai supranaturale, dar acestea se promovează să se întâmple și în afara celor scrise. Citez spusele unuia dintre vorbitori: „Dacă ești un om al slovei, care ții doar să împlinești doar slova, îți va fi foarte greu să pătrunzi în aceste experiențe cu Duhul Sfânt”. I-auziți aici. Problema e că te ții să împlinești doar ceea ce este scris. Mulțumim că ne-ați luminat că ceea ce căutați este dincolo de ceea ce cere Scriptura cu privire la viața noastră. Desigur, nu înseamnă că fiecare practică și manifestare trebuie să apară literal în Biblie (ex. să plângi în hohote), dar când manifestările cele mai importante devin fix cele suspecte și despre care Scriptura nu vorbește, atunci putem crede că acolo este o problemă.
3. Manifestările problematice
   Iar aici nu mă refer nici măcar la ideea de a cădea din picioare (sau pe spate), ci mai degrabă la acele tremurături, târâit pe jos, urlat și țipat (la propriu țipat; nu vorbim despre a te ruga foarte tare, de urlat și țipat) ca și cum te chinuie cineva. Toate acestea nu sunt caracteristicile unui om cercetat, ci a unui om chinuit. Chiar în felul în care ei vorbeau despre asta, ziceau că e vorba de a simți o așa intensitate și căldură încât simți că nu mai rezistă corpul. Din câte am văzut eu în Scriptură, astfel de manifestări erau produse de demoni, iar ceea ce producea Hristos este liniștirea acelui suflet, oprirea din manifestări care te târăsc pe jos. Nu, nu voi pune toate acele manifestări pe seama demonilor, nu e treaba mea să stabilesc asta – ci ce cred e că acelea nu se potrivesc nicicum cu ce înseamnă un om ce experimentează puterea Duhului. Da, prezența lui Dumnezeu te poate copleși în așa fel încât „să cazi ca mort”, dar să te târăști și să țipi în acel fel, sună aproape a exorcizare. Spuneți-i exorcizare, emoționalism manifestat haotic, oricum vreți, dar nu puneți așa ceva pe seama copleșirii cu prezența divină.
   La toate acestea se mai adaugă un aspect: acele manifestări pare că se întâmplau fix în momentul în care cineva îi atingea sau se apropia de ei (fratele apostol, profet, ce o fi fost). Acestea îmi sună mai degrabă a manifestări la comandă, produse în mod special de faptul că acel cineva îi atingea. Să-mi fie cu iertare, dar asta îmi arată mai degrabă că oamenii experimentau răpiri sufletești sau ce experimentau ei DOAR dacă acel cineva se ruga pentru ei – asta îmi arată a experiențe spirituale cu Dumnezeu doar datorită faptului că avem un intermediar. Da, e adevărat că rugăciunile slujitorilor pot ajuta o persoană în rugăciune, DAR atunci când experiențele tuturor din acea sală se întâmplă DOAR atunci când acel cineva se roagă, asta-mi spune multe despre ce s-a întâmplat acolo. Încă cercetez în Scriptură să văd unde ne cheamă Dumnezeu la a căuta astfel de experiențe datorate unor intermediari.
4. Limbajul folosit
   Poate că ați putea crede că limbajul…

Citește mai mult: https://www.facebook.com/share/p/ZkbS8f3cMuAdABXs/?mibextid=WC7FNe