IN MEMORIAM -Silviu Vaipan S-a întâlnit cu Dumnezeul care l-a făcut o minune și o binecuvântare pentru noi !

E tăcere, încep să respir adânc, conștientă de faptul că-i din nou o zi în care respir și inspir pentru El.
Mă desprind pentru un moment de tot ce am în jur, mă conectez cu liniștea inimii mele și încep a scrie : A trecut o săptămână de când cineva drag a plecat de lângă noi. Deși au trecut zilele ,Greul cu care am primit vestea încă apasă adânc. Cei mai apropiați din casă și inimă abia mai pot rosti cuvinte simțind că ceva s-a desprins radical de inima lor. E ceva ce a copleșit ființa în întregime. Lacrimile nu încetează să curgă iar dorul revederii se unește cu bătaia inimii cât mai aprig. Amintiri ce nu se vor uita,clipe ce din tine au făcut parte…

Mi se desfășoară parte din amintire, încep a căuta printre paginile vieții mele iar acum rămân ascunsă într-o mireasmă a cărui îmbrățișare a luat sfârșit.
Ne-am întâlnit pe acest tren al vieții pe plan spiritual dar și pe plan fizic.
Era vara anului 2021 ,eram în România , adevărul e că făceam multe călătorii cu trenul ,întâlneam fel și fel de suflete, fiecare aveau povestea lor.
Era început de august, în timp ce îmi prelingesc lacrimi pe obraz îmi amintesc de Silviu și parcă retrăiesc acel moment..era el..era împreună cu prietenul lui Alfred..
Am urcat puțin îngândurată pe tren, găsind un loc în care să mă așez dar i-am zărit pe ei a cărui cabină era disponibilă. M-am așezat pentru puțin timp deoarece trebuia să schimb trenul .
Inima însă ne spunea că suntem copii de Dumnezeu , printre puținele vorbe de cunoștință eram încântați de a noastră prezență. Am reușit să deslușim taina care ne unea și anume faptul că eram creștini. Îmi spuneau că se îndreptau spre o tabără!
Am plecat apoi cu inima plină de uimire și împlinire dar parcă lipsea ceva…
Așa că m-am pus din nou la drum pe tren,de data aceasta singură. A trecut ceva timp și am făcut o mică oprire,timp în care văd parcă prin minune acei doi tineri pe care i-am lăsat în celălalt tren ,intrând,cu bagajele după iei.. Mi s-a înseninat fața în dată de parcă au venit frați mei , i-am salutat ,așa că au decis să ne punem împreună din nou .. în timp ce Silviu își așeza bagajul,Alfred se pune pe scaun și îmi șoptește printr-un glas amical; să ști că Silviu a cam rămas interesat …atunci am zâmbit știind că am aflat un tânăr special ce cu pas domol după ce și-a terminat activitatea s-a așezat lângă mine..
Au fost vreo două ore în care am stat de vorbă , în timp ce vorbeam parcă ne cunoșteam de o viață,el avea 21 eu 19..wow ești din ianuarie și eu..wow tatăl tău e păstor și al meu e..wow ești botezată cu Duhul Sfânt și eu sunt..wow ești studentă la teologie și eu tocmai ce am terminat..wow îți place să citești și mie…wow avem și prieteni în comun..wow..de abea am așteptat să păstrăm legătura pe mai departe. Printre altele îmi spunea că la sfârșitul verii o să plece în Anglia, planurile lui de viitor acolo dar fiind din diaspora am știut că va începe un nou capitol pentru viața lui ..
Ce încântătoare a fost aceea întâlnire cu Alfred și cu Silviu..
S-a oprit trenul la o mică pauză de întârziere așa că am decis să ieșim puțin însă Silviu a spus e okey mergeți voi fiindcă o să mă pun să citesc puțin..
Am ieșit..ceva timp după a venit și el ..trenul parcă întârzia așa că au decis să sune un prieten să vină după ei..
Și-au luat bagajele și a urmat acea despărțire ca o piatră de aducere aminte, atât de dulce ca un fagure de miere. L-am îmbrățișat pe Alfred,apoi l-am îmbrățișat strâns pe Silviu…
ascunsă într-o mireasmă a cărui îmbrățișare a luat sfârșit..

Când el avea 21 a fost o întâlnire /
când eu am 21 e o despărțire…
De cele mai multe ori nu înțeleg voia lui Dumnezeu însă mă încred pe deplin în El..așa cum se încredea și Silviu…
Îmi povestea despre starea lui,ce are și prin ce a trecut în ultima perioadă dar întotdeauna după ce încheia scrierile exista un însă vreau să cred în Dumnezeul care face minuni… ultimul mesaj primit de la el a fost următorul : Ce a fost mai greu a trecut, și prin toate am văzut mâna lui Dumnezeu și mila Lui cea mare.
Dar tu ce faci și cum ești?

Răspuns ce a ajuns și ia fost dat în veșnicie…
Ce a fost mai greu a trecut pentru el..e în cer cu Tata și asta mă face încrezătoare..S-a întâlnit cu Acela despre care atâta îi plăcea să citească, acolo unde toată teologia și știința au dat ca rezultat credința!
S-a întâlnit cu Dumnezeul care l-a făcut o minune și o binecuvântare pentru noi !
A fost un dar faptul că l-am avut ca prieten pe acest pământ ! Va fi o bucurie mare atunci când îl voi reîntâlni și îl voi reîmbrățișa ! 
Ne rugăm în continuare pentru familie și prieteni , Domnul să-i înconjoare cu dreapta Lui mângâietoare și mireasma dragostei Lui să sălășuiască din abundență în inimile lor. Că ei sunt o binecuvântare pentru cei din jur iar prin a lor mărturie în toate e proslăvit El.
Cu prețuire din visteria sufletului meu! 

Estera Talpeș