„Uite, mami! Un steag curcubeu!“ Fiica mea în vârstă de 4 ani arăta cu entuziasm spre o verandă din suburbie, în timp ce ne întorceam acasă de la o masă cu prietenii. M-am foit inconfortabil în scaunul pasagerului și am făcut o pauză înainte de a-i răspunde copilei mele precoce care are o pasiune pentru prințese, unicorni și curcubeie.
Pe de o parte, ar fi fost ușor să spun: „Da, acela este un steag curcubeu“ și să îmi văd în continuare de treaba mea. Însă nu m-a lăsat conștiința să ignor comentariul ei, explică Elise Temme pentru The Federalist.
A ignora entuziasmul copilului meu față de acest drapel viu colorat însemna să ignor o problemă care subminează convingerile, principiile și valorile de bază ale familiei noastre.
„Da, așa este“, i-am răspuns. „Dar noi nu susținem acel steag curcubeu“. Am anticipat următoarea ei întrebare: „De ce nu?“
M-am întors cu fața spre ea și i-am explicat cu blândețe că unii oameni cred că femeile se pot căsători cu femei și că bărbații se pot căsători cu bărbați. Am făcut referire la partea din povestea creației din Geneza 1:27 în care Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva – bărbat și femeie i-a creat.
Restul drumului spre casă a fost liniște. M-am gândit la scurta noastră conversație și la întrebările ulterioare care vor apărea, fără îndoială, pe măsură ce copiii mei vor crește și vor deveni mai atenți la lumea divizată cultural din jurul lor.
Discuția noastră mi-a amintit de propria mea inițiere în subiectul homosexualității. Eram însă mult mai în vârstă decât fiica mea – poate 11 sau 12 ani. Desigur, conversația pe care am avut-o cu mama mea în preadolescență a fost mult mai profundă și mai tulburătoare decât schimbul de replici pe care l-am avut cu fiica mea.
Mama mea a adus în discuție subiectul homosexualității pentru că știa că sunt suficient de matură pentru a face față informațiilor; eram în pragul adolescenței, la urma urmei, și aveam deja cunoștințe de bază despre concepte precum procreația și sexualitatea umană.
Eu, în schimb, am inițiat această conversație cu fiica mea – care nu este nici pe departe adolescentă – pentru că singura mea opțiune alternativă era să mimez ignoranța. Diferența flagrantă dintre aceste două conversații m-a tulburat, deoarece s-au schimbat atât de multe lucruri față de vremea când eram eu copil.
Stânga de astăzi își impune ideologiile despre sexualitate și genuri asupra tuturor, chiar și asupra copiilor mici, întreaga lună iunie fiind dedicată elogierii publice și corporatiste a acestor idei.
Data viitoare când copiii mei vor merge la bibliotecă, la magazinul alimentar sau chiar când vor vedea pe cineva deschizând o pagină de internet, cel mai probabil le va apărea în față steagul LGBT.
Citeste mai mult: https://tribuna.us/5-sfaturi-practice-despre-cum-sa-fii-parinte-in-luna-mandriei-lgbt/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
