Îmi plac provocările. Mai ales care mă fac să sap adânc, să caut soluții. Răspunsuri. Tălmăciri. Ele îmi pornesc la galop neuroni. Mă onorează. Azi m-a băgat in priză bunul meu prieten Dani Pelean din Detroit, întrebându-mă ce înțeleg eu din declarația Eclesiastului: “Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui” (10:2)?
Noi știm că omul fizic normal are inima în stânga. Și în dreapta o au anormalii. Dar, înțelepciunea evreiască ne spune despre inima din dreapta că ar fi normală. La evrei dreapta și stânga simbolizează binele și răul, calea bună și calea rea. În Antichitate deci, mâna dreaptă simboliza puterea, iar stânga era asimilată cu prostia. Dreapta conota bunăvoința divină, iar stânga dimpotrivă, simboliza caracterul pervers uman. Prin urmare înțeleptul își are inima în partea binelui, pe când “nebunul” de partea răului. Înțeleptul are inima de partea bunăvoinței divine, nechibzuitul însă are inima de partea prostiei!
Interesant este că Septuaginta precizează mai departe (versetul 3) că “inima nebunului rămâne în urmă când pleacă la drum” (traducerea Cornilescu zice că “pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea). Asta ar însemna că omul neînțelept merge la drum “fără inimă”, fără cap, fără judecată. Aiurit.
După ce i-am scris răspunsul lui Dani, am stat și am cugetat: nu cumva în toți anii vieții mele telurice am pornit la drum fără tragere de inimă? Adică cu inima în stânga?
Aaa, uitam să te întreb: inima ta bate în dreapta? Dacă nu caută să-i faci transplant!
Nicolae.Geantă https://nicolaegeanta.blogspot.com/2023/04/cu-inima-in-dreapta-de-nicolaegeanta.html
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
