Onisim Botezatu: În rolul tatălui/bărbatului

Bărbatul este o ființă robustă, inteligentă, rațională și cu un puternic simț protectiv.
Încă de la începuturi Creatorul a plămădit din pământ un om, un bărbat, l-a creat pe Adam care înseamnă ‘pământ’. Și de atunci încoace, el se ocupă cu pământul, cutreieră după vânat pădurile, adună vreascuri pentru foc, își încălzește copiii, îi apără de fiare și îi crește mari. Pentru că „mamele nasc băieți, iar tații fac din ei bărbați” cum e zisa.
Încă din vremuri străvechi ei se ocupă cu războiul, se organizează în cete, confecționează arme, pun la adăpost mame și copii, apoi cu prețul vieții, ies cu pieptul în calea săgeților, sulițelor, săbiilor, tunurilor, gloanțelor, bombelor și chiar rachetelor.

Legile marțiale sunt doar pentru bărbați, între 20 și 60 de ani. Doar ei sunt condamnați la moarte în caz că vor să evadeze, pe vreme de război. Femeile și copiii emigrează, pleacă în locuri sigure, trec frontierele, sunt așteptate cu ceai și adăposturi, dar ei rămân în tranșee, vopsiți cu negru pe față, cu cagulele pe figură, cu un echipament de zeci de kg, prin păduri, prin șanțuri săpate, prin noroi și tranșee. Flămânzi, epuizați, speriați, hărțuiți de alți bărbați (inamici) care sunt trimiși prin ordin, cei mai mulți împotriva voinței lor, să îngroașe rândurile văduvelor, ca mai apoi soțiile lor (ale invadatorilor) să rămână și ele văduve.

Dacă ești doamnă astăzi înseamnă că ai lângă tine un domn. Dacă ai manichiura frumoasă și îngrijită înseamnă că mâinile lui au bătături, îmbibate în vaselina și ulei ars, sau tâmplari fără degete, cele care au mai rămas sunt groase, unghiile tăiate neuniform și tot timpul pe fugă sau uneori roase cu dinții de stres. Frigiderul îți este plin, cămara asemeni, și rezervorul, și poșeta, dar și inima de iubire. Priveste-l mai des în ochi, mai spune-i vorbe dulci, mai apreciază-l el este mărul la umbra căruia găsești odihnă, liniște și pace, de ieri, de alaltăieri și de o viață încoace.

Dacă ești soție, înseamnă că într-o zi și-a asumat responsabilitatea de a te lua pe numele lui, dacă ești mamă nu uita că viața vine de la el, prin tine și astfel se nasc oamenii pe pământ.

Da, uneori suntem nervoși, stresați, îngrijorați, avem frici și dileme, avem temeri și suntem confuzi, ne este teamă să recunoaștem și ne exprimam printr-un ton ridicat, sau absență emoțională, dar tocmai atunci avem nevoie de puțin moi multă iubire, de o îmbrățișare în plus, de vorbe mai bune, tonuri mai calde, ca iarăși să ne ridicăm ca zmeii, să ne întărim și să ducem războiul vieții mai departe.

Nu suntem soții ideali, nici tați, nici bunici, cum desăvârșite nu sunt nici ele, dar ne străduim reciproc, ne suportam și iubim, ne tolerăm cu răbdare, sperând la mai bine în toate. Până la urmă căsătoria este un dar și un dat brut, pe care îl avem la îndemână o jumătate de veac să îl desăvârșim, să îl perfecționăm, să îl lustruim, iar pe când am ajuns performanți și maeștri… murim.

În mintea copiilor suntem eroii care le pot și le știu pe toate. Nu e așa, dar nu le spuneți asta copiilor, lăsați-i pe ei să constate, pe când își vor da seama că avem slăbiciuni, au devenit ei eroii, și puternicii care le știu pe toate în fața  copiilor lor. Acesta este un secret tainic ascuns între generații, dar unele doamne se prea grăbesc să îl divulge micuților lor, iar cei firavi află că avem slăbiciuni și nu mai au curajul să lupte, așa că trăiesc nefericiți.

Iar voi copii! Cinstiți pe bărbatul din casă. E nins pe la tâmple, e chel, poate e știrb și picioarele-i sunt tot mai grele. Au ani petrecuți în picioare pentru a creste niște bărbați care în curând vor fi și ei mari, iar cinstea aievea se cerne.

Nu uitați că prima porunca din decalog însoțită de o promisiune, a fost rânduită de sus să semene în calea ta fericire. Dar aceasta depinde în mod intrinsec de ea, de Sfânta CINSTIRE. Nu alergați după umbre, nu va răzvrătiți nesăbuit, că fără cinstirea de tați, de mame și bunicii bătrâni, nu ai în veac fericire. E drept Dumnezeu că pedepsește necinstirea părinților cu nefericire pe viață, să ai suficient timp de căință că ai batjocorit un părinte prin care ai viață, care te-a hrănit cu iubire, care a adormit poate flămând să ai tu cele necesare.

Aceștia suntem noi, bărbații. Ființe simple, robuste, plăpânde, puternice și extrem de complicate, dar nu uitați nici o clipă că nu suntem decât pe jumătate. Dumnezeu a rânduit o femeie să completeze golurile rămase, să fie ea cu iubirea ei partea ce astupă lipsurile rămase în caracter, să fie educatoare, învățătoare, dirigintă și mamă, să știți cum să șlefuiți caractere. Nu uitați că un caracter de adult se șlefuiește mai mult cu iubire și tact, decât cu lecții de dirigenție. Recomand abordarea sub forma de: „hai să învățăm împreună”, lăsați cataloage și crete! Renunțați la dojeneli și pedepse, adultul nu se prea sperie de amenințări, de frici de corijențe.

Toate examenele trebuie trecute, că nu ai avea nici o satisfacție într-un an superior cu un bărbat repetent, întârziat, abandonat în clase inferioare. Aveți răbdare, așa cum vă suportăm de decenii,  cu respect și iubire, cu decade și „acele perioade”, suportați-ne și voi mai o vreme, mai două, mai trei și murim, izolați prin cetate, dar ne vom revedea-n veșnicie, mai bine.

citeste mai mult: https://onisimbotezatu.blog/2022/05/07/in-rolul-tatalui-barbatului/