Pastorul Sali Sabri: Au fost scoase trei persoane vii. Un tată cu doi dintre copiii lui. Au stat între betoane 12 zile!

Au stat între betoane 12 zile!

La la câteva zeci de metri de locul în care ne aflam noi, au fost scoase trei persoane vii. Un tată cu doi dintre copiii lui.

Au stat între betoane 12 zile!

Suntem copleșiți de ceea ce se întâmplă aici. Niciodată, în nici un un loc, nu am văzut mai multe drame la metru pătrat. Am plâns cât nu cred că am plâns vreodată în doar câteva zile.

Să mulțumiți Lui Dumnezeu pentru har și pentru vremurile bune pe care le trăiți!

Merg să mai dau niște apă și pâine și Cuvânt celor din jurul meu. Atât pot. Mai pot un pic, și eu și ceilalți din echipa noastră!

Am fost și azi în Antakya, Antiohia. Locul unde ucenicii Domnului au primit numele de creștini pentru întâia dată. În Antakya a fost înființată prima biserică dintre neamuri. De aici au plecat primi misionari creștini care au adus Evanghelia în Europa.

Orașul Antakya arată acum de parcă a fost lovită de niște bombe nucleare. Natura s-a răzbunat pe Antakya și a biruit-o. Antakya nu mai există ca oraș. E distrusă aproape în totalitate!

Am fost la biserica evanghelică turcă. Din clădirea bisericii au mai rămas câteva încăperi, dar frații de acolo ne-au spus că au fost rugați de autorități să părăsească acea clădire pentru că urmează să fie dărâmătă deoarece este șubredă, numai prezintă pic de siguranță.

În fața clădirii bisericii de turci din Antakya este instalat un cort. În cort locuiesc câteva zeci de oameni care și-au pierdut casele. O femeie în vârstă ne-a cerut să ne rugăm pentru ea. Cu lacrimi în ochi ne-a spus că i-a murit cinci nepoți și nora! Păstorul turc se uita la mine și îmi spunea că nu știa cum și ce să se roage. La fel și eu. Ne-am rugat în cele din urmă, prin duhul care ne-a dat cuvinte potrivite și a mai vărsat niște lacrimi în burduful nostru care deja este gol.

Un alt bărbat de 70 de ani ne povestea cum a scăpat el, soția lui și fata lor de sub dărâmături după 21 de ore. I-am cerut voie să fac o poză cu el pentru că pentru mine el este simbolul minunilor Lui Dumnezeu în Antiohia de altă dată! În spatele nostru încă mai zac sub dărâmături vreo 17 oameni spunea noul meu prieten!

Aș putea scrie multe despre ziua de azi care încă nu s-a încheiat, dar nu mai am cuvinte. Mi-e atât de sărac vocabularul în fața acestei tragedii că nici nu știu ce să mai spun.

E Duminică. Rugați-vă pentru frații din Turcia, pentru cei din Antakya în mod special. Rugați-vă ca Dumnezeu să binecuvinteze acest loc și, de ce nu, să facă din locul acesta un izvor de binecuvântare pentru Asia. EL poate. Pe lângă rugăciunile de mâine, puteți și dărui în bisericile voastre pentru necăjiții din Turcia. Și tot mâine, să mulțumiți Lui Dumnezeu pentru Har și pentru pace, și pentru apă și pâine, și pentru cei dragi și pentru tabla de pe acoperișul casei în care locuiți. Vă e bine. Decomdată.