Le-am spus colegilor mei de clasă să nu se înspăimânte,caci tatal meu va veni să mă salveze.Ştiam eu că nu vei uita promisiunea făcută!

În 1989, în Armenia a avut loc un cutremur de pământ de 8, 2 pe scara Richter. În urma acestei catastrofe naturale şi-au pierdut viaţa zeci de mii de oameni. Imediat după cutremur, un tată, supravieţuind catastrofei, se îndreptă spre şcoală, unde se afla fiul său. De altfel îi promisese că va fi mereu alături de el. Când ajunse acolo observă că totul era aproape una cu pământul. El nu disperă, ci se apucă numaidecât să sape printre dărâmături, dar lumea prezentă încerca să-l oprească spunându-i că şi-aşa de acum totul este în zadar. Şi împotriva opreliştilor din toate părţile, el se puse pe treabă. A săpat două ore, zece, douăzeci, treizeci de ore, şi nu dădu de nimic. După vreo treizeci și opt de ore de muncă, continua să-l strige întruna pe fiul său, pe nume Armand. Deodată veni şi răspunsul: `Tată, aici sunt! Scăpase ca prin minune cu câţiva din colegii săi de clasă, deoarece plafonul formase cu peretele lateral un triunghi salvator.

• Le-am spus colegilor mei de clasă să nu se înspăimânte,caci tatal meu va veni să mă salveze.Ştiam eu că nu vei uita promisiunea făcută!

text preluat