E primul caz în care un bebeluș este repatriat din DK. Dumnezeu a intervenit vizibil fără urmă de îndoială.

Furia mocnită a lumii întregi împotriva nedreptății a dat naștere unei Lupte care astăzi e istorie si face loc pentru Victorie.

Mathias e acasaaaa!

——

Știrea ca Sorana (sora lui Beni al meu) și Joni au mers la spital în Danemarca cu bebelușul bolnavior și au fost arestați iar bebelușul “confiscat” de autorități… a adus lumea întreagă într-o stare de șoc.

Mai ales pentru cei care îi cunosc pe cei doi: oameni blânzi, corecți, plini de dragoste față de semeni și mai ales de copii.

Cum poate un sistem la care ne uităm cu admirație, statul danez, de la care ne așteptăm să învățăm niște lecțîi…cum poate eșua în asemenea hal? I-au arestat ca pe criminali, în primele zile i-au ținut nemancati și interogați continuu, familia a putut lua legătura cu ei abia după 2 săptămâni.

După presiuni enorme pe multe paliere, au fost eliberați “neașteptat” după 2 luni de detenție. Nu și-au văzut bebelușul din luna februarie. Imaginați-vă durerea. Suntem în Iulie.

Astăzi, într-o situație FĂRĂ PRECEDENT, statul danez a hotărât să își “recunoască” greșeala și acuzațiile nefondate. Dar ca un laș, pe ușa din “dos”, încredințând bebelușul bunicilor materni, amenințând cu reținerea bebelușului dacă află publicul larg, dacă află presa.

Scriu asta cu încredințarea că Mathias a aterizat asta seară la ora 7 PM pe pământ românesc (ca urmare a zeci de mii de rugăciuni și presiuni.)

E o VICTORIE, Mathias e acasă! Bebelușul a ajuns în sfârșit printre oamenii care îl iubesc.

E primul caz în care un bebeluș este repatriat din DK.

Rămâne însă întrebarea: dacă Sorana și Joni au fost declarați nevinovați. I-au interogat, le-au urmărit familia, telefoanele, nu au găsit nimic care să îi incrimineze și i-au eliberat. De ce copilul nu le-a fost pus în brațe la fel de gălăgios cum l-au luat? Cu japca ca pe un bun care se confisca oricand, oricum?

Nu se poate pune în cuvinte ce a însemnat experiența asta pentru familiile lor. Îmbătrânire peste noapte, frică, atacuri de tot felul, vizite nenumărate în Danemarca. Dar au rezistat miraculos împreună cu Dumnezeul pe care Îl au înaintea ochilor și în care se încred.

Sunt plină de ADMIRAȚIE pentru că am asistat îndeaproape la reacția comunității evanghelice și a românilor de pretutindeni la acest caz. Mi se face pielea de găină când mă gândesc.

Mii și mii de oameni, de mame, au simțit apăsarea nedreptății în suflet. N-au avut somn, “nu se poate, nu e drept!!” Și se întâmplă multe lucruri nedrepte pe lumea asta. Dar felul în care s-a simțit nedreptatea asta a venit că o durere care s-a transformat în luptă: cine face astfel de lucruri își asumă neliniștea de a face o nedreptate copiilor lui Dumnezeu.

S-a făcut vâlvă mare, s-a scris, s-au făcut presiuni, s-au pus întrebări. S-a tăcut și s-a plâns atunci când a fost nevoie.

Mii de oameni au cerut ajutorul lui Dumnezeu și au cerut “dreptate pe pământul celor vii”. Și Da! Ce frumos a răspuns Dumnezeu! Ce victorie fără precedent!

Avocații au fost luați prin surprindere, nu se așteptau ca soții Rotundu să fie eliberați așa repede. Ne speriau că e vorba de ani de închisoare. De bebeluș, la fel. Că îl vom vedea abia când o să fie mare. Chiar dacă sunt nevinovați părinții. Că așa funcționează “sistemul”.

Concluzie: Dumnezeu a intervenit vizibil fără urmă de îndoială.

Avocații au declarat asta, familia care l-a ținut pe Mathias în plasament a plâns la încredințarea bebelușului bunicilor lui(au simțit o neliniște tot timpul, simțeau că e ceva cu bebelușul, că trebuie să se întoarcă la ai lui dragi), toți cei care ne-au fost alături spun că așa ceva nu s-a mai întâmplat.

Am ridicat încă din martie steaguri de biruință peste familia Rotundu, nu a fost un parcurs ușor: pentru părinți, bunici, familie extinsă. Știam însă că Dumnezeu nu doarme. Trebuia să se întâmple un miracol direct proporțional cu tragedia pe care o trăiseră! Și ce frumos răsună și azi versetele care i-au încurajat atunci:

Isaia 49:22

“De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.”

P.S. De aici de pe margine consider esențială implicarea Pastorilor și a bisericilor de pretutindeni, a domnului Titus Corlățean, a doamnei Florica Cherecheș, a domnului Paul Susman și mai ales, acestui om răsărit parcă de nicăieri dar desemnat de Dumnezeu să ne ghideze, doamna Adriana Mureșan de la Voluntari în Europa.

Bucurați-vă! Ați plâns până a auzit Cerul și s-a întâmplat o minune!

Bine ai venit acasă, Mathias!

Să vezi ce te tachinez eu când o să te faci mai mare că ai scos peri albi la atâta lume! (dar cumva cumva, aveam un feeling că o să te văd cu papion la nunta mea)