A PLECAT LA DOMNUL

Comunicat Familia Codreanu: Dupa opt ani grei, de suferință… Marcel Codreanu și-a isprăvit alergarea și a plecat ACASĂ la Domnul !

Iubitor de Dumnezeu și de oameni, cu o puternică credință în Cel pe care l-a slujit cu pasiune, sincer, smerit, fără răutate, un om care a trait printre noi, dar desprins de legăturile firii.

Un om al păcii, cu principii bine conturate, cu viziune si cu o discernere clară a voii Lui Dumnezeu, supus autorității pe care a ingaduit-o EL, a acceptat cu demnitate toate lucrurile prin care a trecut.

Scopul lui în această viață trecătoare a fost întotdeauna împlinirea Voii lui Dumnezeu! Nu a luptat niciodată pentru folosul lui, în inima lui ardea un foc: slujirea. L-a iubit pe Domnul și voia Lui, mai mult decât orice pe acest pământ.

Opt ani grei, de suferință…

Ani în care, ca și înainte, cu pasiune pentru Dumnezeu și oameni, a lucrat neobosit. El nu s-a împiedicat de fiecare piatră pe care o întâlnea, nici de săgețile sau spinii care i-au stat în cale. A avut puterea să se ridice deasupra lor și să-și continue calea. Avea o țintă: acolo sus, în depărtări, pentru care, atat cat i-au permis puterile, a luptat. De multe ori, zdobit de suferință, poate după sedinte de radioterapie sau alte proceduri, venea la rugaciune în mijlocul fratilor pe care i-a iubit, cu același zambet senin și sincer, care nu a trădat niciodată suferința din trupul și sufletul lui. Nu s-a plâns niciodată.

În ultimele luni a dus în trupul lui dureri foarte mari, fără cârtire, fără întrebarea “DE CE Doamne?”, asemeni unui miel.

Astazi, acest vas de lut s-a frânt și rămâne în fața noastră un diamant prețios, o comoară care va străluci și pe care nu ne-o poate lua nimeni,

Noi, familia, mulțumim lui Dumnezeu pentru că am avut harul de a avea un stâlp puternic, un model de verticalitate și demnitate vrednic de urmat.

Ne rămâne un nume bun, iar în casa noastră rămâne o mireasmă plăcută, ca mirosul celui mai parfumat tradafir, până în ziua când ne vom reîntâlni. Și nu va mai fi despărțire!

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă asteapta cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:7-8)

Maria Codreanu

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: