Onisim Botezatu: Anomalii viața-moarte. Eternitate online

Problematica veșniciei este o necunoscută pentru foarte mulți oameni, mai ales pentru cei care nu cunosc Biblia, ori aceștia sunt ține sigure înșelătoriei și manipulării celor profitori. Voi semnala în cele ce urmează câteva anomalii cu implicații eterne. Este vorba de promisiuni, speranțe, obiceiuri deșarte, care amăgesc milioane de oameni. Mă voi opri doar la cele din Creștinism.

1. O viață întreagă să trăiești în deșertul păcatului, iar la final să fii trimis în loc cu verdeață. Acesta este o mare eroare prieteni. Veșnicia se începe de pe pământ. Când Isus Hristos a intrat în inima ta ca Domn și Mântuitor, iar viața ta se metamorfozează din temelie, în inima ta e veșnicia.

2. O viață întreagă să tragi la jugul satanei ca rob al păcatului, iar pe cruce să scrie: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu.” Care rob? Care Dumnezeu? Care adevăr? Nu poți să trăiești în universuri paralele slujirii/robiei lui Dumnezeu, iar la final să culegi roadele răsplătirilor divine. Al cui rob ești, acela îți este Dumnezeu! (2 Pet 2:19) Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

3. Să visezi la neputrezire, după o viață întreagă în care ai investești doar putrezire și lucruri trecătoare. Veșnicia se învață de pe pământ. (Mc 8:35) Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Sufletul tău are nevoie de Dumnezeu. Multe suflete suferă de bănuți, malnutriție, rahitism spiritual, iar altele sunt sufocate pe drept de patimi, păcate și spurcăciuni.

4. Toată viața să crezi că ești bine, iar la final să constați că ai fost un activist religios/fanatic/dogmatic, pe care Dumnezeu îl trimite departe. Matei
(7:22) Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
(7:23) Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’ Cea mai mare dramă este să crezi că ești/procedezi/trăiești bine, iar în fond să fie doar aramă sunătoare, chimval zăngănitor. Sună bine și e gălăgios, dar tocmai asta indica spre faptul că este gol în interior.

5. Să ai sute, mii sau milioane de ocazii să te întorci la Dumnezeu toată viața, iar la final, plin de boli să cerșești secunde de îndurare. Oportunitățile sunt niște fărâme de har, niște uși pe care Dumnezeu în iubirea Sa ți le deschide înainte. Ferice de cel care intră hotărât prin Hristos și rămâne în El. Refuzând astăzi, refuzând mâine, asemenea corabiei lui Noe, ușa salvării tale se va închide definitiv. Cele mai multe lacrimi vor fi în fața ușii închise a mântuirii. (Lc 13:25) Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: ‘Doamne , Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu știu de unde sunteți.’

6. Arătați-mi un sicriu al slujitor Satanei. Se pare că diavolul nu are cimitir. Toți slujitorii lui, chiar dacă trăiesc ca vrăjmași ai crucii lui Hristos, la final ce să vezi, li se înfige tot o cruce la cap. Acea cruce pe care au înjurat-o, au scuipat-o, au jurat pe ea. Nu cimitirul decide eternitatea, ci judecata finală va analiza deciziile vieții.

7. Să scrii pe cruce „aici se odihnește” un om care se chinuie departe în infern. Luca
(16:23) Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
(16:24) și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ Putem să scriem poezii și bancuri pe cruci și monumente funerare ca în cimitirul vesel, dar realitate este că omul va merge la chin sau bucurie în funcție de apartenența sa la Hristos sau nu.

8. După o viață întraga de neglijente perpetue, să lași mântuire în grijă pomenilor și parastaselor urmașilor. Mântuirea este personală. Fiecare decide în dreptul lui. De alt fel la tendința pe care o are generația de astăzi, secularizarea și preocupările lor, mă tem că vor aprinde și lumânările online. Trimitem buchete de flori online(doar că nu miroase), facem slujbe online, trăiesc în universul lor online, probabil că vor inventa un „paradis” online. Cert este că se moare, Duhul Sfânt nu se primește pe zoom, Dumnezeu nu binecuvintează prin wireless, viața bate filmul iar veșnicia e reală!

În concluzie te invit sa faci o analiză responsabilă a vieții tale, să găsești puterea de ați schimba destinul, de a ieși de sub blestemul speranțelor deșarte, de ați suma prețul schimbării Direcției eterne de mers, pentru a cere ajutor sincer lui Dumnezeu de a te ajuta să ajungi în cer.