A PLECAT LA DOMNULStiri

Dani Lela: Ghiță Mărgăian a plecat la Domnul! Contribuția lui în bisericile penticostale a fost una revoluționară

A fost cel mai mare dintre unchii mei din partea mamei. Îmi amintesc de el încă din primii ani ai copilăriei. Era un om pedant, cu gusturi rafinate și cu o ținută ireproșabilă. Puteai fi ușor incomodat in prezența lui. Îmi amintesc și acum când ne corecta poziția la masă și felul în care mâncăm supa de pui. A fost un om pasionat de muzică. Contribuția lui în bisericile penticostale a fost una revoluționară prin educarea și formarea de formații muzicale (cor de copii, cor mixt etc ) Am fost unul dintre elevii lui, cântând în corul mixt al Bisericii Pe Stâncă Șoimoș. Cu exigența lui și dăruirea pentru cântare ne-a dus la maximul cat puteai lucra cu niște copii și oameni fără conștiente muzicale serioase, doar hărțuiți cu talent nativ. Tot ce a făcut, a făcut din pasiune pentru Dumnezeu și dragoste față de oameni. M-a iubit! Îmi spunea: Nepoate! Iar mereu când mergeam la Șoimoș își dorea să povestim.

Era pasionat de Evanghelie, și pasiunea la împins nu de puține ori să facă lucruri pe care alții le-au digerat mai greu. Evanghelia pe care o predica Ghiță a fost una practică. Numai Dumnezeu știe câți oameni au fost ridicați prin scrisorile lui, vizitele lui, darurile de haine și alimente trimise în pușcăriile din Romania. La un moment dat m-am trezit cu el în Roman. A venit pentru că se eliberase un pușcăriaș, și voia sa mi-l încredințeze în grijă. Eram uimit de sacrificiul făcut. A fost un om curajos, un om care nu s-a temut să o ia de la capăt, și mereu a făcut asta. L-am iubit pentru ceea ce a fost el și familia lui. Am fost alaturi de el când și-a pus temelia casei in Radna, și împreună cu alții am pus piatră pe piatră. Ce repede au trecut anii!!! Acum o lună jumate am fost la Șoimoș și împreună cu Lavinia l-am vizitat. Era slăbit și abia vorbea. Își pierduse curajul și forța de a mai lupta. Era speriat și vizibil derutat. Nu l-am recunoscut. Mi-a spus că se teme sa nu aibă Parkinson. L-am luat de mâna și ne-am rugat.

Am implorat mila lui Dumnezeu și am sperat într-o minune. Am plecat apăsat in suflet meditând încă odată la ce este omul. La cat de repede coborâm după ce am urcat dealul vieții. Am realizat cat de ușor irosim anii in lucruri mici și ne trezim că ajungem la capăt fara sa ne fi terminat alergarea încredințată. Plecarea unchiului Ghiță mă doare 😥 este greu sa exprim ce simt acum. Marea și frumoasa familie Mărgăian pierde încă un pilon central, iar la numărul celor 4 care au plecat, se adaugă al cincilea. Rămâne o mamă la 91 de ani, care își plânge odorul și soarta nemiloasă a unei vieți trăită în Valea plângerii. Rămâne familia și noi cei mulți care vom continua alergarea pe drumul care ne a mai rămas. Dum bun unchiule, drum lin spre casă eternă! Regret că nu pot sa ți aduc un ultim omagiu fiind fizic la Șoimoș. Mă voi ruga insa lui Dumnezeu ca El sa mângâie familia greu încercată. Pe mătușa Ica, și copiii: Sergiu, Geanina, și Tibi, împreună cu familiile lor. La revedere unchiule!

Nepotul Dani Lela

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: