Credinţa vede miracolul

În tulburarea lor, martirii nu-L abandonează pe Dumnezeu. Deși nu Îl înţeleg întru totul, Îl cunosc suficient încât să-și pună credinţa și speranţa în El.

Finalul gimnaziului l-am parcurs în sistemul școlar scandinav. Acolo, adolescentul e confruntat cu marile întrebări ale omenirii în cadrul disciplinelor despre societate. Acestea abordează echitatea administrării sistemelor economice și politice prin explorarea unor exemple de genul următor:

În 2012, 3.000 de copii indieni mureau zilnic din cauza bolilor legate de malnutriţie. Estimările analiștilor indicau 19 milioane de tone de grâu în pericol, din cauza stocării deficitare. Cu doi ani înainte, Curtea Supremă a Indiei recomandase guvernului să distribuie populaţiei sărace gratuit grâul, înainte să se strice, dar guvernul nu a dat curs recomandării.

În 2016, fermierii americani au aruncat 162 de milioane de litri de lapte, din cauza supraproducţiei. În aceeași ţară, 23 de milioane de oameni locuiesc în pustiuri alimentare – la distanţă mai mare de 10 kilometri de un magazin sau de o piaţă de unde pot cumpăra alimente de bază și care să le permită o alimentaţie sănătoasă.

Apoi, în scopul educării gândirii critice, elevul este îndrumat să pună întrebări pornind de la aceste realităţi: De ce stau lucrurile așa? Cine poate schimba ceva în privinţa celor de mai sus? Ce ar trebui făcut?

Aceste exemple prezintă probleme în distribuţia de alimente în doar două ţări. Nu am atins comerţul cu arme, traficul de droguri, de fiinţe umane sau de organe, genocidele și nici atrocităţile războaielor mondiale. Întâlnirea dintre cauzele acestor crize și credinţa într-un Dumnezeu suveran mi-a actualizat trilema lui Epicur sub formă de întrebări: Cum poate un Dumnezeu bun să existe când lumea este atât de rea? Este El atotputernic? Este El iubitor? Este? Citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/credinta-vede-miracolul.html