Este îngăduit creștinului să se roage cu rugăciunea de răzbunare?

Aflându-mă în misiune în una din țările musulmane, am văzut și auzit pe creștini blestemând. Mare mi-a fost mirarea, căci creștinii sunt chemați să binecuvânteze chiar și pe dușmanii lor. Am constatat că atât în țara noastră cât și în alte țări, creștinii practică o formă de blestem manifestată în vorbire, gesturi și chiar rugăciune. Oare, îngăduie Sfânta Scriptură o astfel de practică?

Blestemul este invocarea urgiei divinității împotriva cuiva, nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.

Blestemul vorbit sau scris pe obiecte era o practică întâlnită la religiile păgâne, existentă și astăzi la unele popoare, inclusiv la poporul nostru. Ne punem întrebarea cum se leagă blestemul cu învățătura și credința creștină?

Întâlnim în Vechiul Testament pasaje în care imprecația este invocată asupra vrăjmașilor. Aceste pasaje sunt cel mai greu acceptate și înțelese de creștini, pentru că în noul legământ Domnul Isus ne cheamă să ne iubim vrăjmașii noștri, să-i binecuvântăm, să le facem bine și să ne rugăm pentru ei (Matei 5:38-48).

Atât în cartea Psalmilor cât și în unele cărți profetice autorii invocă imprecații pentru dușmanii lor. Să luăm de exemplu Psalmul 35 în care David se roagă astfel:

“Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea! Să fie ca pleava luată de vânt, și să-i gonească îngerul Domnului! Drumul să le fie întunecos și alunecos, și să-i urmărească îngerul Domnului! Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul, pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!” (Psalmul 35:4-8).

Găsim astfel de rugăciuni cu invocarea blestemului în patru Psalmi scriși de David, în Psalmul 7, 35, 69, și 109. Cel din urmă psalm conține cel mai intens blestem. Totuși, este nevoie să menționăm câteva lucruri despre David:

a) În rugăciunea sa, David îi cere lui Dumnezeu să intervină și să facă judecată împotriva celor răi care caută să îi ia viața sau îl învinuiesc de lucruri neadevărate fără nici un motiv. David nu ia judecata în mâinile sale, ci în rugăciune își varsă sufletul lui Dumnezeu și îi cere lui Dumnezeu să-l scape din cursele lor (Ps. 35:17). Să ne aducem aminte de cazul cu Saul, de două ori David a avut ocazia să se răzbune pe Saul și să-l omoare, dar nu a făcut-o pentru că Saul este “unsul lui Dumnezeu”.

b) Blestemul lui David nu vine dintr-un sentiment produs de o rană sau greșeală a celor răi față de David, ci din dorința ca răul să fie pedepsit, iar binele să fie răsplătit. Ne rugăm pentru cei răi să se întoarcă de la întuneric la lumina Evangheliei, dar ce se întâmplă dacă ei continuă în răutatea lor? Este corect să ne rugăm ca ei să fie opriți, iar cei nevinovați să fie protejați. Noi dorim ca răul să fie pedepsit, dar în ipocrizia noastră suntem atenți să nu menționăm despre aceasta.

citeste mai mult: https://moldovacrestina.md/rugaciunea-de-razbunare/#utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rugaciunea-de-razbunare