DEVOTIONALE

Sora Hima, cea mai bătrână persoană de la leprozeria Tichilești

Leprozeria Tichilești e un loc unde timpul se scurge cel mai greu în România. Uitată prin văgăunile dintre dealurile Niculițelului, leprozeria dobrogeană e un centru de îngrijire nu doar pentru leproși, ci și pentru bătrânii abandonați. Sau rămași singuri. Leproși sunt numai 9. Dintre toți cea mai în vârstâ persoană este sora Hima. O băbuță de 94 ani (a împlinit aceste zile) care locuiește în Tichilești de la 17 ani. Bătrâna, originară din Chilia Veche a venit în leprozerie bolnavâ. Dar Dumnezeu – slăvit sa fie Nemele Lui – a vindecat-o de mulți ani, de nu mai știe minte. Și totuși a rămas în Tichilești. În căsuța ei de pe deal. Apropos, în Tichilești sunt încă sumedenie de căsuțe construite de foștii leproși. Cu grădinițe de zarzavat, flori și vișini, trepte de piatră și pereți lipiți cu lut.

Sora Hima nu a coborât în fața centrului de îngrijire laprogram, dar am mers noi la ea. Eu și Dani Stoica. Ajunși la ușă, bătrâna ne-a poftit in casa sa micuța și extrem de îngrijită. Cu tablouri cu versete pe pereți. “Au venit frații? M-am rugat Domnului să îi păzească pe drum!”. A venit zâmbind: “Ați avut program la biserică?”. (Da, în Tichilești este o mică biserica baptistâ. Închisâ de ceva vreme?”. Apoi batrãna ne-a depănat povesti de când erau 186 de tichilesteni, ne-a descris cum l-a cu obscur pe Domnul Hristos, cum a vizitat biserici din România, “chiar de două ori în București”. “Am fost peste tot fraților, numai în afara țării nu am fost”. “O sămergeți și-n afara Romãniei, i-am zis. Când  veti pleca la ceruri!”

Bătrâna ne-a recitat Psalmul 1 apoi s-a rugat pentru noi rezemată de pragul ușii. Tot timpul a povestit numai despre măreția Hristosului ei. “Am spus mereu despre Dumnezeu, și oamenilor mari de la București care au venit pe la Tichilești”. “Fraților, eu nu aștept ziua de mâine. Sunt gata să plec acasâ oricând! Abia aștept!” 

“Sora Hima, știți de ce ați apucat 94 de ani? Pentru ca Tichilestiul să aibă tot timpul aici aprinsă o făclie. Dumnezeu nu a renunțat nicio clipă să aibă un reprezentat aici”. Da, la Tichilești în leprozerie Dumnezeu a avut permanent un ambasador! Și va mai a avea. De ceva ani s-a întors la  așa ei dragă o alta soră, Domnica. Fată din familie de leproși, născută la Tichilești dar niciodată bolnavă, Sora Domnica s-a reîntors in vechiul sat. Prin ea Dumnezeu va continua să strălucească printre bolnavii de lepră!

Azi la Tichilesti am învățat o nouă lecție: Dumnezeu are totdeauna reprezentanți și în cele mai oripilante locuri. Pentru că Lui îi pasă de oameni. La Dumnezeu nimeni nu e nimeni. Pentru El sunt importanți și leproșii…

Nicolae.Geantă

Tichilești

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: