EDITORIALE

Lucrul cel mai de preț – de Nicolae Geantă

Un fariseu numit Simon a invitat pe Isus la o petrecere. Nu știm dacă l-a invitat in semn de recunoștință că fusese vindecat de lepră (cum susțin o parte din teologi), dar știm că la party-ul său privat cu protipendadă evreiasca și ucenici s-a strecurat și o… desfrânată! O fată de pe centură. Cu ținuta aferentă. Văzând-o plângând la picioarele lui Isus fariseul, credinciosul strict cu normele morale și cu Dumnezeu s-a înroșit de mânie. “Locul ei este în iad!”, gândea în inima-i plină de religie! Dar Isus i-a scanat și creierul și inima. Și lipsea ceva din ceea ce avea femeia! Lipsea iubirea…

Spuneam ieri unei biserici că Jonathan Swift a scris că oamenii au destulă religie încât să se poată urî, și puțină dragoste încât să se poată ierta. Da, numai dragostea iartă. Numai dragostea vindecă. Numai dragostea transformă. Știți ceva mai bun? Ceva prin care omul devine mai responsabil, mai grațios, mai măreț?

Sincer să fiu îl iubesc pe Soren Kierkegaard. Chiar dacă e danez, filosoful simte ca mine un biet mioritic. Și el are o inimă ciudată: în formă de cruce! Iată ce întreba într-o zi:

“Prin ce devine omul măreț, admirat de toate celelalte făpturi și plăcut în ochii Domnului? Ce-l face mai puternic, mai măreț, mai tare decât lumea întreagă? Ce-l face mai slab, mai fragil decât un prunc? Ce-l face omul mai neclintit, mai ferm decât stânca? Ce-l face mai mlădios, mai maleabil decât ceara? Dragostea!

Ce-i mai vechi decât orice altceva? Dragostea.

Ce supraviețuiște oricărui lucru? Dragostea.

Ce nu poate fii luat, însă ia totul? Dragostea.

Ce nu poate fii dat dar dă totul? Dragostea.

Ce consolează când nicio mângâiere nu ajută? Dragostea.

Ce persistă când totul se schimbă? Dragostea.

Ce rămâne când imperfecțiunea apune? Dragostea.

Ce stă mărturie când proorocirea amuțește? Dragostea.

Ce nu încetează când iubirea sfârșește? Dragostea.

Ce pune miez în cuvintele îngerilor? Dragostea.

Ce transformă darul văduvei in belșug? Dragostea.

Ce nu se preface niciodată chiar când totul se transformă? Dragostea.

Și doar aceasta e dragostea care niciodată nu devine altceva!”

Când iubești nu știi când trece timpul. Nu mai contabilizezi minutele. Nu ți se par pierdute. Vorba lui Mircea Eliade: “Îți aduci aminte când te-ai îndrăgostit? Mai trăiai  atunci timp? 

Pavel zice că din tot ce există sub soare, toate lucrurile vor încetaîn afară de trei: cedința, speranța și dragostea (1 Cor. 13:13). Dar cea mai mare dintre toate este dragostea.

Iubește! Și vei avea tot! Și pământul și Cerul!

Nicolae Geantă

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: