Într-o lume plină de atâtea incertitudini, oricare dintre noi se poate găsi adesea într-o stare de panică sau îngrijorare. Ca oameni, ne găsim tot mai frecvent într-o rutină de îngrijorare din diferite motive. Cu toate acestea, în calitate de credincioși în Dumnezeul cel viu, nu numai că îngrijorarea este un păcat, ci este și inutilă. Când ne îngrijorăm, ne îndoim de Dumnezeu și de capacitatea Sa de a ne îngriji de nevoile noastre. Dar întrebarea este de ce ne îngrijorăm atât de mult?
Aruncați o privire la lista de mai jos cu câteva motive pentru care ne îngrijorăm și de ce nu ar trebui să stagnăm în această stare.
1. Dorința după control total
Vrem un control total asupra fiecărei circumstanțe din viața noastră. De ce? Pentru că ne temem de necunoscut. Credem că, dacă știm ce urmează, putem modifica rezultatul în beneficiul nostru. Dacă putem modifica rezultatele, putem evita finalurile dureroase sau lecțiile dificile pe care am prefera să nu le învățăm.
Un alt motiv pentru care dorim controlul total este că nu vrem să fim sub puterea altcuiva, de teamă că ne pot limita acțiunile. În calitate de creștini, mersul pe calea uceniciei înseamnă că înțelegem că Dumnezeu este în control.
Ieremia 29:11 ne amintește că Dumnezeu știe planurile pe care le are pentru noi. Toate planurile sunt concepute pentru ca noi să reușim conform voinței Sale pentru viața noastră. Înțelegerea faptului că Dumnezeu controlează înseamnă că avem încredere în El. În calitate de copii ai Săi, este datoria noastră să ne bazăm complet pe El, deoarece El controlează toate lucrurile.
2. Teama de eșec
Ne temem de eșec. Eșecul provoacă sentimente de dezamăgire și rușine profundă. Sentimentele de rușine profundă te fac să adopți următoarele ipostaze:
1. Îți faci griji cu privire la ce cred alții despre tine.
2. Îți faci griji că urmărești obiective și nu le atingi.
3. Eșecul te face să-ți faci griji cu privire la dezamăgirea persoanelor a căror opinie o apreciezi.
Aceste ipostaze aduc adesea un sentiment de nevrednicie și îndoială. Cu toate acestea, în calitatea de copiii ai lui Dumnezeu trebuie să ne amintim cine suntem și ai cui suntem.
Deși este posibil să nu atingem un anumit scop la un moment stabilit, sau poate părerea cuiva despre noi se poate schimba, trebuie să ne amintim că suntem aici pentru a-i face plăcere lui Dumnezeu și nu trebuie să ne temem de eșec. De fapt, este înțelept să îmbrățișezi această abordare. Poți învăța multe din ea dacă îți permiți acest lucru, desigur.
3. Concentrarea asupra eșecurilor din trecut
Pe măsură ce Dumnezeu continuă să ne binecuvânteze și să ne avanseze, ne amintim adesea de trecutul nostru. Deși nu este nimic în neregulă cu a privi înapoi, pentru a vedea de unde ne-a adus Dumnezeu, trebuie să fim atenți să nu ne întoarcem înapoi în acel spațiu. Adesea, ne simțim vinovați pentru trecutul nostru, pentru lucrurile pe care le-am făcut, care le-am spus sau nu le-am făcut și ne chinuim pe noi înșine. Trebuie să învățăm să recunoaștem sau să trecem dincolo de greșeli cu iertare și să trecem dincolo de ele. Pe măsură ce privim spre trecut, privim printr-o lentilă de recunoștință față de Dumnezeu pentru că ne-a îndepărtat de acesta, și știm – cu deplină încredere – că Dumnezeu poate folosi toate lucrurile spre binele celor care îl iubesc pe El! (Romani 8:28).
citeste mai mult: https://crestinismtrait.blogspot.com/2021/03/6-radacini-ale-ingrijorarii-tale-si-cum.html
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
