COVID 19Stiri

Umbre și lumini în lumea Covidului

M-a sunat cu un ton tensionat un frate rom care vorbea greu limba română, probabil mult mai ușor limba maghiară.

N-am să redau cuvintele conversației ca să nu glumim cu o stare disperată. Dincolo de cuvinte, ce am înțeles de la el a fost că cineva din familie, un tată și un soț totodată, se afla în spital cu Covid și fratele Șamu, prietenul meu păstor care a binevoit să cheme adunările romilor la rugăciune de mijlocire pentru izbăvirea mea, le dăduse telefonul meu ca să le împărtășesc ceva despre experiența mea terminată cu bine.

Am stat de vorbă. O făceam și fără fratele Șamu, dar am făcut-o cu atât mai mult pentru că era vorba de fratele Șamu. Ne rugăm unul pentru altul pe acsete meleaguri de aproximativ 38 de ani, dacă nu mai mult.

Am înțeles că familia celui spitalizat era cuprinsă de disperare și doreau să știe cât de bolnav am fost eu, ce tratament mi-au făcut și cât a durat până am început să mă simt mai bine. M-au rugat să vorbesc în limba engleză pentru că familia înțelege mult mai bine limba aceasta decât româna.

Nu le-a putut spune prea multe despre partea medicală. M-am străduit să mă întorc într-o zonă a memoriei pe care încercasem în ultimele zile s-o izolez ermetic. Nu știam însă nici termenii medicali, nici nu fusesem tot timpul suficient de lucid ca să știu ce se întâmplă. În timp ce vorbeam, m-am rugat tot timpul pentru ei, pentru cel din spital și pentru cei ce se perpeleau la focul acestei încercări fără posibilitatea de a merge să-l vadă.

CITESTE MAI MULT: https://barzilaiendan.com/2021/02/04/umbre-si-lumini-in-lumea-covidului/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: