ULTIMELE STIRI

Sfârșitul lumii, de-a lungul istoriei

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00


Practic, fiecare civilizaţie a nutrit convingeri privind sfârșitul tuturor lucrurilor, precum și despre calendarul acestui sfârșit, despre contextele care îl precedă și despre probabilele semne ale iminenţei lui. Există multe diferenţe între ele, dar și multe similarităţi.

În multe culturi și religii, sfârșitul, sau escatonul (termen folosit în culturile vestice), se crede că ar urma să fie inaugurat de o figură mesianică. Aceasta își va conduce urmașii credincioși fie în Paradis, fie într-o existenţă terestră binecuvântată. În schimb, cei care l-au respins pe acest mesia – sau poate i-au opus rezistenţă – precum și urmașii acestora vor fi distruși, fie de consecinţele propriilor acţiuni, fie strict prin puterea acestuia. Din cauza asocierii sfârșitului cu violenţa și cu o oarecare îndoială referitoare la cine va fi răsplătit și cine va fi distrus, contemplarea escatonului a fost, de-a lungul istoriei, caracterizată de o considerabilă anxietate.

Datorită răspândirii creștinismului prin intermediul imperialismului occidental, terminologia sfârșitului reflectă utilizarea ei creștină. Ca urmare a faptului că, în Noul Testament al Bibliei creștine, cuvântul grecesc pentru „ultim” este eschatos (ca în Apocalipsa 22:13), acesta a devenit termenul creștin folosit pentru a descrie sfârșitul lumii, iar „escatologic”, un adjectiv util în exprimarea fascinaţiei și a îngrijorării cu privire la sfârșitul lumii. În sens strict, termenii „escaton” și „escatologie” ar trebui să se aplice doar conceptului creștin de sfârșit al timpului, însă în practică ei au o utilizare mult mai largă. Pandemia de COVID-19 este doar cel mai recent episod traumatic care a reaprins scânteia interesului escatologic și care i-ar putea încuraja pe cititori să descopere mai multe despre istoria gândirii escatologice. În acest context, va fi util să ţinem cont și de alţi termeni pe care îi vom întâlni în literatură, dar care sunt deseori folosiţi imprecis și inconsecvent.

Unul dintre cele mai importante texte creștine despre escaton este ultima carte a Bibliei, numită Apocalipsa, după propria descriere scurtă pe care o conţine: Apocalypsis (gr.), „revelaţia” sau „descoperirea” lui Iisus Hristos.

La nivel restrâns, cuvântul „apocalipsă” ori, în forma sa adjectivală, „apocaliptic” ar trebui să se aplice doar acestei singure cărţi a Bibliei. Însă utilizarea lui e mai răspândită. „Literatura apocaliptică” a Bibliei include, de obicei, și cartea Daniel, din Vechiul Testament (sau Biblia Ebraică), o carte care are multe în comun cu Apocalipsa, din Noul Testament. Uneori include și alte texte biblice, ale căror teme și/sau limbaj sunt similare celor din Apocalipsa (și preluate acolo): secţiuni ample din Ezechiel și Zaharia, capitolele 24 și 25 din Evanghelia după Matei și capitolul 2 atât din 2 Tesaloniceni, cât și din prima epistolă a apostolului Ioan.

Există mai mulţi termeni asociaţi, folosiţi la origine în descrierea temelor acestor lucrări, dar care au avut mult timp aplicabilitate și dincolo de perimetrul biblic. „Apocalipticism”, în sensul cel mai larg, descrie acea perspectivă de viaţă potrivit căreia civilizaţia, sau chiar viaţa pe Pământ așa cum o știm, se va încheia în curând printr-un eveniment global și violent: „apocalipsa”. În consecinţă, astăzi aproape orice eveniment dezastruos sau distructiv este descris în presă drept „o” apocalipsă. Termenul „apocaliptic” este deseori folosit pentru a descrie credinţa într-un sfârșit violent al lumii, în care agenţii umani declanșează sau, cel puţin, au un rol în desfășurarea cataclismică a evenimentelor apocaliptice. O distincţie utilă este aceea că escatologia privește lucrurile legate de „sfârșit”, în vreme ce „apocaliptic” vizează un escaton violent: „apocalipsa”.

Prin urmare, apocalipticismul nu mai trebuie astăzi să fie nici creștin și nici măcar religios. Cu toate acestea, în ultimii 2.000 de ani, apocalipticismul a constituit o îngrijorare, chiar o obsesie a unei parţi a literaturii creștine.

Există și un apocalipticism creștin chiar mai restrâns, axat în mod special pe cartea biblică a Apocalipsei și ce dezvăluie ea, pe de o parte, despre evenimente care, la momentul scrierii ei, erau viitoare, dar care între timp au avut loc și, pe de altă parte, despre evenimentele care urmează să aibă loc la escaton.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/religie/teologie/sfarsitul-lumii/sfarsitul-lumii-de-a-lungul-istoriei.html

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (28423 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: