ANUNTURI

Să nu ne întoarcem la anormalitatea de dinainte

Să nu ne întoarcem la anormalitatea de dinainte” – acesta a fost unul dintre mesajele pe care francezii le-au afișat pe balcoanele lor de 1 mai, când manifestaţiile obișnuite cu ocazia acestei zile nu au mai putut avea loc. Ce putem și ar merita să schimbăm după criza COVID-19?

Mult înainte de pandemie, am acceptat tacit, atât individual, cât și colectiv, un lung lanţ de anormalităţi, de care am devenit brusc conștienţi în ochiul furtunii, notează scriitorul Matei Vișniec într-un articol din Dilema veche.

Pandemia ne-a arătat însă că nici la noi acasă nu mergea totul chiar pe roate și că erau multe de schimbat pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, vorba lui Farfuridi.

Să ne întoarcem la simplitate

Economii, nimic irosit, mai puţine deșeuri

Ceea ce nu înţeleg este de ce nu am făcut schimbările astea mai înainte”, spune Cathy, profesoară și mamă a trei copii.

Izolarea a găsit-o în concediu maternal, concentrată asupra casei și a copiilor, prinsă într-o rutină bine cunoscută. Totuși, pandemia a ajutat-o nu doar să structureze și să domesticească timpul, dar și să se bucure de fiecare sarcină pe care o bifa mecanic înainte.

Cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o este că poate trăi simplu și îmbelșugat deopotrivă.

Pentru început, a ţinut o contabilitate exactă a tot ce se cumpără și se consumă în casă. Economia a devenit aliatul bugetului niciodată îndestulător, care a reușit să acopere în această perioadă chiar și câteva pachete cu alimente pentru oameni în nevoie. Acum familia ei nu mai aruncă mâncare, pregătește maia pentru pâine, refolosește pungile, și nu mai irosește nimic, nici măcar beţe de chibrit, spune Cathy.

Simplificarea garderobei a fost următorul pas. Cathy a decis să se debaraseze de o parte din lucruri, în special de haine, realizând că „și în carantină, și fără carantină, tot atâtea lucruri îmbrăcăm”. 

E un mozaic de schimbări pe care Cathy își dorește să le fi iniţiat mai devreme, în timp ce savurează micile bucurii zilnice și se simte binecuvântată alături de ceea ce numește „echipa ei de ţopăitori”.

Mai puţine cumpărături, mai mult timp cu familia

Pandemia i-a învăţat și pe Ela și pe Arian cum să reziste nevoilor artificiale și le-a deslușit și mai limpede faptul că există viaţă fericită și departe de rumoarea ofertelor, a reducerilor și a promoţiilor. „Am învăţat că putem trăi și fără cumpărăturile care deveniseră un mod de relaxare și o sursă de plăcere”, spune Arian.

Ela este economistă, iar Arian este agent comercial. În ultimii ani, programul de lucru al amândurora a fost solicitant, iar timpul alocat muncii și cel destinat familiei s-au aflat mereu într-o echilibristică fragilă.

Am avut timp să înţelegem că viaţa poate și merită trăită altfel”, spune Ela, inventariind preocupările domestice de care s-au bucurat în izolare: activităţi cu copiii, grădinărit, reparaţii în gospodărie.

Să reînvăţăm sunetul liniștii

Pentru Elena, profesoară în mediul rural, e prima oară, în 14 ani, când a avut timp să observe o floare care se deschide, să se bucure de pomii care înfloresc și-și ning apoi florile ofilite. Casa a devenit un spaţiu prietenos pentru somn, pentru cititul cărţilor care așteptau pe noptieră, pentru depănarea amintirilor fericite și pentru analiza tihnită a stilului de viaţă și a schimbărilor care merită încercate și menţinute.

Elena admite că i-a priit această experienţă a izolării, după o perioadă foarte lungă de stres, în care avea senzaţia că viaţa își pierduse din prospeţime, că i se scurgea printre degete, iar mintea nu mai înregistra detaliile frumuseţii din jur, ca și cum ar fi fost comutată pe pilot automat.

Învăţământul online reprezintă o soluţie temporară, dar nu poate fi o alternativă pentru toată lumea, spune Elena. Pandemia a sistat avalanșa de simulări și de testări caracteristice lunilor martie-aprilie, dar Elena se teme de recuperările care vor urma, într-o formă sau alta, după ce se vor deschide școlile.

Să trăim mai încet

Pandemia și cortegiul de restricţii care au secondat-o au însemnat un salutar „stop joc”, spune Persida, economist și administrator al unei policlinici. Și nu pentru că nu i-ar lipsi nimic în această perioadă. Duce dorul copiilor și al prietenilor și îi lipsesc escapadele prin ţară sau străinătate (pe 5 mai ar fi trebuit să fie, de altfel, la Sankt Petersburg).

În ultimii ani însă, casa ei devenise un teritoriu asediat, în care sarcinile de serviciu și cele domestice se amestecaseră precum culorile unei ţesături ieftine, iar telefonul suna încontinuu. Acum, casa e neobișnuit de tăcută, iar în acest răgaz a redescoperit cât de bine este să ai liniște în jur și în minte.

Decantate de ingerinţele și presiunile exterioare, spaţiul și timpul au început să se umple cu alt gen de experienţe, cu o sarabandă de detalii atât de ușor de ignorat înainte. S-a bucurat, de pildă, de cuibul pe care l-au construit păsările în grădina ei.

Își apără fiecare parcelă din acest tărâm regăsit al liniștii și nu lasă nici măcar știrile zilnice să-și picure vacarmul aici. Știe că virusul e primejdios, suferă de afecţiuni care o predispun la complicaţii în cazul îmbolnăvirii de COVID-19, dar vrea să ia fiecare zi așa cum vine și să se bucure de ea, fără panică sau vești demobilizatoare: „Dacă e să murim sau să trăim nu aflăm oricum noi primii lucrul ăsta?”.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/sanatate/epidemie/sa-nu-ne-intoarcem-la-anormalitatea-de-dinainte.html

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: