ANUNTURI

Pacea lui Dumnezeu, între frica de virus și teoria conspirației

 „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:6-7
Deci nu trebuie să ne îngrijorăm nici de virus.
Am scris mult pe acest blog în ultimii 2 ani despre urgiile care însoțesc acest sfârșit de veac (eon, perioadă) și am și vorbit mult despre răbdarea pe care trebuie s-o avem în urgii. Pardon, perseverența.
(Răbdarea, e un termen cam greșit tradus, presupune inactivitate, stăm și așteptăm să treacă. Perseverența e mai bun cuvântul, mai pe românește „a-ți vedea de lucrul tău”, a continua, a nu te lăsa de treaba pe care o faci, indiferent de ce se întâmplă în jur. )
Pacea vine din cunoaștere. Să vă dau un exemplu. Un mecanic auto experimentat specializat pe o anume marcă, adesea poate să pună un diagnostic corect și numai după sunetul motorului. Un neștiutor se va speria însă de cel mai mic țăcănit.
De aceea Domnul Isus a zis: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:35
De ce avem pace? Pentru că ne-a spus ce va fi, că vor fi urgii, pustiiri, necazuri, pentru că știm. Nu pentru că așteptăm „o lume mai bună„.
Diferența majoră între un creștin biblic și un necreștin (sau creștin bisericist, ritualist) este că creștinul biblic are pace prin orice ar trece.
Pacea mai vine din credința, din încrederea în Stăpânul care ne-a răscumpărat. Cui nu are această încredere îi este frică, tremură la orice schimbare de împrejurări.
Calea păcii este calea încrederii. Să luăm exemplul cu urgia din Egipt în noaptea de paște : li s-a spus evreilor să se închidă în case, să taie câte-un miel, să dea cu sângele mielului pe marginile ușii de intrare, să-l mănânce cu ierburi amare, dar închiși înăuntru. Cei ce au făcut așa au stat liniștiți. Boala nu i-a atins. Nu au trebuit să facă nici mai mult, nici mai puțin.
Acum, cu pandemia sunt două extreme, două margini ale acestui drum al păcii, două prăpăstii în care cad cei ce nu cunosc calea păcii. Una din ele este…..
1. O frică teribilă de virus, de moarte, de îmbolnăvire. Sunt cei care iau măsuri extreme: pleacă la țară, nu mai primesc pe nimeni, poartă măști și-n casă. Apoi frica duce gândul la vinovăție, la vinovăția altora, nu a lor. Și aici mintea lucrează alimentată de …..
2. Teoriile conspirației. Aici nimeni nu e scutit, nici președinții de stat. Că virusul e „chinezesc”, că „ăștia” ne omoară în case, că se fac teste sociale, să vadă cât rezistăm, că hai să ne împotrivim.
Iar dezastrul acestei înșelări e concluzia:
….dacă e teorie a conspirației, atunci nu e nici un virus. Și-l vezi că vine spre tine, vrea să dea mâna, dacă te retragi, râde…. „-Ce? Nu-i nimic de asta” Teoriile conspirației au produs „covidioții„, cei ce nu cred în virus, cei ce cred că toată această carantină mondială este un exercițiu social și tot ce se transmite pe media e fals, e teatru, că „nimeni n-a văzut„, că suntem într-un mare „truman Show„, la scară planetară. Și de-aici începe activismul, roaderea lăuntrică, „să facem ceva să-i împiedicăm„. Nu degeaba este poliția și armata pe străzi.
Mai este cazul particular al „covidioților creștini” creștini, care „au pe Domnul” și de ei nu se-atinge virusul.
Calea păcii lăuntrice, pacea de la Dumnezeu o țin cei ce cred ferm Planul lui Dumnezeu și cred că și acest virus face parte din acest Plan. Neliniștea așteptării „revenirii la normal” nu face parte din această credință. Ce este „normalul„? O stare când nu te mai gândești decât cu cine să te întâlnești, la cine să mergi, unde să călătorești, ce să faci, etc. etc.? Dar să ne rugăm Tatălui care este ignorat în toate mișcările noastre, cât de des am uitat?
Dacă nu se revine la „normal„?
Dacă „normalul” va fi altfel?
Dacă vine Domnul Isus?
Dacă vine o urgie și mai mare?
Sufletul tău e pregătit să stea liniștit?
Sau ești ros de „reîntoarcerea la normalitate” și până atunci te frămânți?
Aduc exemplul celeilalte urgii care a trecut peste Europa de Est: comunismul. Atunci doar o parte din lume a fost afectată, aveai unde fugi, spre ce privi, spre vest. Mulți s-au împotrivit comunismului, creștinii biblici au stat liniștiți. Cine a fost atunci biblic, nici nu a devenit anticomunist militant, nici comunist nu s-a făcut, nici de formă, nici n-a colaborat pe ascuns cu securitatea. A stat liniștit, urgia a trecut.
Și atunci au fost două prăpăstii pe marginea drumului: a fi anticomunist sau vândut. Și atunci calea păcii era cea mai prigonită: vânduții îi declarau pe cei biblici că-s anticomuniști (așa au fost acuzați moisiștii), anticomuniștii îi acuzau pe cei moderați și liniștiți, că-s vânduți.
Astăzi aceste două amenințări merg cu noi: fricoșii văd în liniștea creștinilor teribilism, teribiliștii văd în pacea creștinilor frică. Noi ar trebui să vedem în această perioadă oportunitatea de a răspunde la întrebări până acum nepuse. Urgia aceasta se încadrează în Planul profetic. Nu va muri toată lumea. Când cu potopul, Dumnezeu a dat asigurări că nu se va repeta.
Perseverența de a-ți păstra pacea între aceste două fluvii de exacerbare emoțională este testul răbdării acestor timpuri.
     O altă explicație la îndemână:
Am prieteni și cunoscuți care mi-au trimis articole care arată cum numărul evreilor din diaspora atinși de virus este de 7-10 ori mai mare procentual decât restul populației din jur, e vorba de Statele Unite, Marea britanie și Franța.
Chiar e așa de greu de observat că exact locurile unde sunt evrei sunt cele mai atinse de virus?
Este clar ca ziua că de mai bine de 100 de ani Dumnezeu însuși îi scoate pe evrei din împrăștierea lor de milenii și îi duce în Israel: din Europa de Est prin Comunism, din țările arabe după 1967 i-a scos pe toți, iar acum această urgie cumplită îi va scoate din Anglia, Franța, Brazilia, America și de pe unde mai sunt.
Nu le va ajunge locul, așa scrie: „ Le voi fluiera şi-i voi aduna, ….Îi voi risipi printre popoare şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; …..se vor întoarce. …îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.” Zaharia 10:8-10
      Mai scrie că îi va scoate prin urgii, iar virusul este una din aceste urgii.
Se întâmplă acum: ”Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în cari v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Nu să ne mirăm ar trebui, ci să știm cum să ne comportăm noi prin urgii.
Și mai trebuie să facem ceva: să vestim. Să vestim împăcarea oricărei făpturi cu Creatorul, prin pocăință și credință, acum cât ușa corăbiei mai stă puțin deschisă și să vestim și dragostea lui pentru „celelalte ramuri„, ramuri față de care trebuie „să nu ne fălim” față de celelalte ramuri, căci așa cum a spus apostolul: „….cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor” Romania 11:24
Acum celelalte ramuri sunt adunate și noi, cei altoiți avem de spus tuturor: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Ceea ce am făcut și eu azi, cu toată pacea.

 

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: