Cigher Sorin: Statornic pe orice vreme
Atunci când pomenim numele Iov, ne gândim la suferință. Da, a trăit cu multă, multă vreme înainte È™i felul în care s-a comportat în faÈ›a suferinÈ›ei uimeÈ™te pe cititor. A avut o reputaÈ›ie bună, era sfătuitor pentru mulÈ›i Nu îi lipsea nimic. Hrana zilnică îi era asigurată, proprietăți avea destule, a avut È™i o familie numeroasă: zece copii (soÈ›ia lui a fost suficient de ocupată cu hrănirea È™i educarea odraslelor). Economia îi mergea bine, relaÈ›iile cu oficialitățile erau în regulă, de sănătate nu s-a putut plânge. Nimic de comentat în dreptul lui. Nimeni nu i-ar fi băgat de vină, nu avea cu ce. Dar… cineva, duÈ™manul numărul unu al lui Dumnezeu È™i, implicit, al omului a fost deranjat de prosperitatea È™i felul în care toate îi mergeau bine… A cerut ceva de la Creatorul omului: să-i pună piedici, să îi ia tot, să se poarte rău cu el… De unde i-a venit ideea aceasta? Fiind ispititorul, încearcă toate variantele posibile pentru a destabiliza relaÈ›ia omului cu Dumnezeu. A reuÈ™it să aducă un văl negru, de doliu, asupra lui Iov. Proprietățile au dispărut, bogățiile ce constau în animale au pierit, într-un timp aÈ™a de scurt, toată agoniseala de o viață, toată zestrea pe care ar fi lăsat-o copiilor a dispărut, s-a făcut scrum. A trăit un mare of, văzând că toate sunt ca un abur…, pier aÈ™a de repede.
Când suferinÈ›a era în toi, a căzut crunta veste, toÈ›ii copiii au murit! Această telegramă i-a sfâșiat inima; È™i-a rupt hainele È™i a început să înghită în sec…, nu mai avea nici lacrimi. ÃŽn faÈ›a celor zece sicrie, nimeni nu mai putea să îi mângâie durerea. Nici măcar unul nu a scăpat, să primească o mângâiere la bătrâneÈ›e. Toate visele s-au spulberat! Toate planurile cu privire la fiecare copil s-au stins…, nu mai era niciunul. El È™i soÈ›ia lui! Doar ei doi, ca la începutul căsătoriei. TristeÈ›e, durere, mâhnire, toate le-a avut din belÈ™ug! O boală i-a cuprins tot corpul. Acum era desfigurat È™i pe dinafară! Inima îi era ciopârÈ›ită, dar acum È™i trupul îi era dizgraÈ›ios.
Ce te poÈ›i aÈ™tepta să scoată pe gură un astfel de suferind? Un om care a fost cineva în societate, iar acum este omul căruia îi plângi de milă. PriveÈ™ti la cine este acum, din perspectiva a ceea ce a fost odată È™i te întrebi dacă viaÈ›a este dreaptă. ÃŽnsă, el a avut putere să afirme: Domnul a dat… Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!
Cu ultimele puteri, Iov nu uită Cine este sursa binelui! ÃŽn cele mai negre momente ale vieÈ›ii, nu se dezice de El! Da, este dovada unui om de caracter care nu-È™i schimbă stăpânul după interese. Iov rămâne liniÈ™tit în suferință! Nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu! Nu cere socoteala nimanui pentru răul care i-a fost adus… El priveÈ™te spre cer, din vârful molozului, își face o analiză personală, își dă seama că este un om păcătos È™i că Dumnezeu poate să îi dea iertarea Sa È™i în aceste condiÈ›ii!
După ce întreg procesul de perfecționare în care a fost inclus Iov se finalizează, se termină și suferința, dar pentru că a fost fidel și credincios lui Dumnezeu, primește ceea ce nu și-a închipuit niciodată! Mai mult decât la început, copii mai frumoși decât primii, binecuvântări la care nu a visat vreodată! A rămas statornic, a rămas într-o relație bună cu Dumnezeu și l-a cinstit Dumnezeu pentru că, la rândul lui, a rămas cinstit! Iov nu s-a temut de vremurile care au venit, a știut că nu este singur și că Dumnezeu nu-l lasă niciodată, chiar dacă nu-L vede tot timpul!
Statornic pe aceeași Cale și cu aceeași atitudine te cheamă Dumnezeu să fii și tu, până la capăt!
Cigher Sorin, Sibiu
06 Mai 2020


