ULTIMELE STIRI

OMUL CARE SCAPĂ DE LEU, DAR ÎL MUȘCĂ UN ȘARPE

Doneaza – sustine! Strângere de fonduri pentru un nou format

$3.00


Amos 5:19 „Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!”

Cum am putea numi un astfel de om cu care se întâmplă una ca asta? Să scapi de un leu fioros, ce te-ar sfâșia la o clipeală, iar când te simți mai în siguranță, o năpârcă de câțiva centimetri să-ți facă bucata.
Adevărul este că atât leul cât și năpârcă te omoară. Este însă o diferență între moartea provocată de cele două. Leul te omoară la clipeala ochilor, iar năpârca îți dă câteva minute sau chiar ore. Fie că suntem la autoizolare, fie că plimbările ne sunt restricționate, trebuie să stăm în casă. Toate măsurile luate sunt parte din lupta cu leul care umple de groază o lume întreagă și încercăm să scăpăm fie cu izolare, fie cu leacuri băbești sau antibiotic, însă „Ajutorul imi vine de la Domnul care a făcut cerurile și pământul.” Psalmul 121:2
Măsurile impuse ne-au schimbat complet rutina zilnică, obligându-ne să facem ce în alte condiții n-am fi făcut. Am renunțat de voie de nevoie la shopping-urile menite mai mult să ne umple timpul decât să ne acopere nevoile. Vizitele intreprinse care aduceau cu sine saci de vorbe sau povești pe care-i dezlegam la gură și îi goleam în mijlocul casei în prezența oricui și mai ales al copiilor, aceste vizite s-au oprit. Ieșitul la restaurant, care pentru unii devenise un tabiet, unde ne simțeam bine, iar copiii erau deja în elementul lor. Acest obicei a dispărut. Nu ne-am dat seama că într-o formă glazurată, cu motive care mai de care mai bizare, pocăiților cu copii cu tot, li se cultivă afinitatea pentru lume și tumult. Toate acestea care le-am înșirat până aici le-am lăsat în urmă fugăriți de leul virus. Așadar câteva lucruri le-am observat și de dorit ar fi să le punem la punct. Adică: mama devine mai casnică, tata va petrece mai mult timp în familie, iar copiii simt că au nu doar tutori, ci părinți.
Odată ce problema cu leul am rezolvat-o și ne-am pus la adăpost, acum ne vom concentra la șarpele care poate fi pe zid, sau la locul cu verdeață care ne tihnește de minune, sau poate fi ascuns în vreo cutiuță ca și cutia Pandorei din mitologia greacă. Să le luăm însă pe rând. Mai întâi în câteva cuvinte aș vrea să vorbim despre șarpele de pe zid.
De aproape două săptămâni bisericile, în Londra și nu numai, sunt închise. Îmi amintesc că în ziua de Marți când am făcut anunțul că se vor suspenda serviciile bisericii am înghițit în sec de cateva ori, iar mai apoi mai mult silit de situație decât de bună voie, am făcut anunțul propriu-zis. Ulterior am auzit reacții din partea unora făcându-i pe frați fricoși, lumești, iar alții au oftat adânc regretând întâlnirile ce n-au echivalent. Psalmi 133:1 „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” Cred însă că și unii și alții au înțeles nevoia impusă de împrejurări. Acum stăm acasă, acasă unde ne este perimetrul de deplasare, unde întreprindem toate activitățile și unde ne este biserica, asa cum este scris la 1 Corinteni 16:19 „Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.” , Filimon 1:2 „către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către biserica din casa ta.”
Biserica din casa noastră trebuie să fie un perpetuum care nu atârnă de constrângeri, nici de momentele ocazionale când mai vine câte un slujitor care ne pretinde să facem o rugăciune. Acum avem posibilitatea să experimentăm slujirea pretinsă de Dumnezeu în familie. Fraților, dacă până acum nu ne-am îndeletnicit cu biserica din casa noastră, dacă am văzut acasă doar soția care ne așteaptă cu mâncare și copiii care ne sar în gât și n-am văzut biserica din casa noastră, acum e momentul să conștientizăm și să acționăm. Casa nu este doar hotel, sau doar locul de delectare. Este locul unde ne odihnim mintea și trupul, unde trăim intimitatea unică a familiei, dar este și biserica dintâi a vieții noastre , unde se fac altare cu copiii mici și mari. Aici tot vorbim de bărbatul preot, de altarele în care învățam copiii să se roge, să dea îndemnuri și să respecte momentele închinarii. Problema copiilor care acasă trăiesc în neorânduială se vede în biserică. Este de departe vădită educația copiilor a căror părinți s-au ocupat de ei acasă. Să nu vă fie greu să faceți ce copiii până acum nu v-au văzut făcând. Este un moment prielnic pentru un început bun, iar în mintea copiilor amintirea acestor zile cu părinții care făceau biserică în casa lor va rămâne.
Dacă nu vom lua în serios atribuțiunile de părinți în momentele de criză, se vor ridica niște ziduri între familii și biserică, între copii și biserică, ce mai târziu ne vor înstrăina copiii de biserică. Acum se pot ridica ziduri între biserică și familie prin absența îndelungată de la serviciile bisericii. Ăsta e șarprele de pe zidurile care se ridică între familie și biserică, iar mai apoi familiile se vor trezi într-o izolare de biserică și lucrarea lui Dumnezeu. Ziduri se pot ridica între slujitorii bisericii și membrii, între slujitorii dintr-o biserică și dintr-o altă biserică, foarte simplu: comparând, defăimând, sau formând opinii pe care slugarnicii le urmează orbește și fără discernământ. Cineva spunea „Am putea vedea mult mai multe lucrări făcute de Dumnezeu între frați, dacă nu am fi interesați cine culege laudele”. Orice defăimare a fraților vrând, nevrând, urmărește evidențierea adevărului nostru și punerea într-o lumină proastă a celuilalt. Putem aduna oameni în jurul nostru, putem face misiune, ne putem crede suverani având biruințe remarcabile, dar atitudinile amintite mai sus, sunt mușcăturile șarpelui de pe zidurile care le-am ridicat între frați. Singurul zid care niciodată nu va fi o amenințare, este zidul mântuirii ridicat de Dumnezeu. Isaia 26:1 „În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: «Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură»”.
Tot ce zidim cu Dumnezeu este zidire bună și în folosul mântuirii. 1 Petru 2:5 „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” Celelalte zidiri pot fi constructii personale, ambiții, elogii, ranchiuni, dar care ziua focului le va mistui. 1 Corinteni 3:10-13”… Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” Fugim de un leu mare și ne otrăvesc șerpii de pe zidurile pe care le ridicăm noi. Nu doar că vom culege roadele, dar într-o zi Dumnezeu ne va cere socoteală de ce am zidit și cum am zidit. Nu lăsați să se formeze ziduri de neglijența între părinți și copii, între biserică și familie și între frați. Ne vom considera la adăpost de leul cel fioros-virusul, dar ne pot mușca șerpii de pe aceste ziduri ale neglijenței și intereselor personale. Atenție la șarpele de pe ziduri.
Al doilea pericol este locul cu verdeață unde te-ai tolăni și nu te-ai mai scula. Unde părinții se dau în mintea copiilor, unde tata-i măgarul care poartă copilul în spinare, se tăvălesc cu copiii împreună, fac tot felul de jocuri și se spun povești. Până acum, poate nu ne-am deprins cu astfel de îndeletniciri care ne țin copiii aproape. Tata știe să râdă, iar copiii trebuie să vadă asta, știe să glumească și nu e doar un zbir. Această apropiere trebuie controlată de părinți, iar limitele sunt stabilite de cei mari nu de cei mici. La locul cu verdeață unde ne destindem cu copiii și soția, pot apărea pericole ascunse. Atenție la jocurile care le luați copiilor, fiindcă toate acestea pot dezvolta în ei caractere înfricoșătoare. Una este să se joace copilul cu lego și alta cu monștri. Una este să-i cumperi o bucătărie cu vase fetiței și alta este să-i cumperi o trusă de cosmetice. Una este să joace copiii șah și alta este sa joace poker. Una este să învețe să socotească și alta să joace pe PlayStation. Mai degrabă cumpără-i copilului un instrument decât o tabletă.
Locul cu verdeața este zona de apropiere dintre părinți și copii pe care apoi copiii când vor fi mari o vor numi copilărie. Deprinzând copiii de mici cu jocuri utile care se potrivesc cu ce ar trebui să fie copiii credincioșilor, nu înseamnă că vom crește copii lumești. Ci încă de mici, din familie îi învățăm să aibă sentimente, să dragălească, să mângâie, să fie dispuși să ajute, să construiască relații bune, constructive și educative. La un moment dat mi-am dat seama că mai mult am fost despot decât prietenul copiilor și deseori având o autoritate aparent lipsită de căldură părintească. Astăzi însă am observat o altă extremă, o dragoste oarbă, ce elimină respectul copii-părinți și în virtutea acestei iubiri, părinții devin niște manipulați. Poate astăzi diferit de vremea noastră, părinților li se cere mai mult tact, dar nu neglijență și indiferență față de nebuniile copilărești. Copilărie cu jocuri, cu povestiri, cu o apropiere prietenească dintre părinți și copii, dar și bazele unei biserici de familie ce inițiază credinta în Dumnezeu și respectul față de închinare. Atenție însă că relaxarea este în limitele bunului simț, cu jocuri educative, altfel șarpele poate învenina inocența copiilor pe care mai târziu în calitate de părinți o vom regreta. Copiii trebuie să vadă în casă obiceiuri dumnezeiești. Exod 12:26 „Şi când vă vor întreba copiii voştri: «Ce înseamnă obiceiul acesta? »”. De aici se deschide un subiect despre obiceiuri care se pierd cu vremea, cu cultura, cu generațiile. Cineva trebuie să lucreze la perpetuarea lor, iar aceasta este atribuțiunea părinților. Introduceți în vocabularul copiilor cuvinte ca “mulțumesc”, “iartă-mă”, “îmi pare rău” sau “te rog”. Proverbe 1:3 “…pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire…”
Puneți pe Dumnezeu în toate ecuațiile vieții, exprimați-vă cu formule care-l cuprind pe Dumnezeu “Slavă Domnului”, “Dumnezeu să ne ajute”, “sa-l rugăm pe Dumnezeu”, “dacă va vrea Domnul”. Psalmul 78 :5-7 „El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.” Proverbe 22:6 „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
Astfel copiii noștri, spre deosebire de limbajul social predominant, vor învăța vorbirea duhovnicească de care au o neaparată trebuință în formarea ca om al lui Dumnezeu. Efeseni 6:4 „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Este adevărat că părinților care n-au fost deprinși cu un astfel de limbaj, le va veni greu, dar gândiți-va că starea părinților se reflectă în copii, iar dacă “ părinții mănâncă aguridă, copiilor li se strepezesc dinții.” Ezechiel 18:2 „Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: «Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii? »” La locul cu verdeață este atmosfera caldă unde copiii cresc jucându-se sub ochii părinților și cu părinții, dar trebuie să fim atenți la șerpii care dau târcoale.
Cel de-al treilea pericol după ce am scăpat de groaza leului virus, stând la izolare cu familia, este așa-zisa cutie a Pandorei. Folosesc această expresie din mitologia greacă fiindcă asemănarea este foarte reală. Acest mit se referă la cutia făcută cadou Pandorei, dar care conținea toate relele din lume (ură, crimă, minciună, egoism, imoralitate ș.a.m.d). Interesant, mitul spune că sub toate relele din cutie pe fundul acesteia se întrezărea și se găsea speranța. Sper să putem descifra tâlcul acestei pilde, care ascunde o învățătură valabilă până în zilele noastre. Cutia Pandorei de astăzi este smartphone-ul, tableta, laptopul și internetul, care te rup de realitate, de care nu te poți despărți și din care ies toate gunoaiele lumii: 2 Timotei 3:2 „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie.” Toate aceste gunoaie sunt în cutia Pandorei, le căutăm, le agreem și le savurăm. Am rămas acasă la adăpost de leul virus, dar ne mușcă șarpele internetului. Stăm pe YouTube, la filme, la meciuri și la toate murdăriile. Cineva spunea că vizionarea filmelor cu caracter pornografic în această perioadă a crescut cu 60%. Copiii noștri petrec ceasuri întregi navigând pe aceste canale și dispozitive și fără să ne dăm seama devin niște retardați irecuperabili. Se cunosc astfel de cazuri. Mai mult, Biblia scrie în Ieremia 9:21 „Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti, a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri, în pieţe”. Altfel spus, moartea intră prin telefoane și tablete și ne omoară copiii. De remarcat că pe copii îi omoară nu în casă sub ochii părinților, ci pe uliță și în piețe, în acea lume virtuală a cărei apetit a fost alimentat de telefon sau tableta. Cât este predică, sau hai să zicem cultură și spiritualitate în tot ce oferă această cutie a Pandorei încărcată de lumesc? Când scormonim în aceste cutii periculoase ne înșelam singuri căutând speranța din spatele murdăriilor pe care deja le-am consumat, crezând că vom găsi lucruri bune care le-ar putea da o notă pozitivă. Odinioară ne pregăteam de culcare cu o rugăciune și citind câteva versete din Scripturi, acum, adormim navigând pe telefon. Am rămas acasă la o izolare de leul cel mare, dar ne otrăvește șarpele de pe internet. Isaia 34:13,15 „În casele lui împărăteşti … Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte (Internetul), îşi va pune ouăle, le va cloci şi îşi va strânge puii la umbra lui.” Uitați-vă la mulți copii de-ai noștri, cât de greu se exprimă, ce criză de vocabular au și ce lipsă de cea mai elementară cultură, în special cultură biblică. Nu sunt capabili să poarte o discuție decât pe temele care-i interesează, inițiate de gașca din școală și de pe stradă. Iar asta fiindcă nu citesc nici din Biblie, dar nici o altă carte utilă. Trăim într-o lume care ne îndobitocește copiii în mod sistematic, ni-i înstrăinează de biserică, de noi înșine, iar noi stăm și privim pasivi. Statul acasă cu copiii acum, este binele mare dintr-un rău ce predomină în rest. Mușcătura șarpelui la adăpost de leul cel mare, poate fi fatală pentru noi și copiii noștri.
Ca epilog luați versetul Luca 11:21 „Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.”
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Nelu Dobra, Betleem Watford.

08.04.2020

Doneaza – sustine! Strângere de fonduri pentru un nou format

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (26811 articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: